Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂLBATICĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 89 pentru SĂLBATICĂ.

SĂLBĂTICIME

... SĂLBĂTICÍME , sălbăticimi , s . f . 1. Mulțime de animale sălbatice , totalitatea animalelor sălbatice . 2. Loc sălbatic , nelocuit , departe de orice așezare omenească ( civilizată ) . [ Var . : ( pop . ) sălbătăcíme s . f . ] - Sălbatic

 

SĂLBĂTICIUNE

... SĂLBĂTICIÚNE , sălbăticiuni , s . f . 1. Animal sălbatic . 2. Loc sau ținut sălbatic , pustiu ; starea unui ținut sălbatic . [ Var . : ( pop . ) sălbătăciúne s . f . ] - Sălbatic

 

MISTREȚ

... MISTRÉȚ , - EÁȚĂ , mistreți , - e , adj . I. ( În sintagma ) Porc mistreț ( și substantivat , m . ) = animal sălbatic cu corpul masiv , acoperit cu păr aspru , negru - sur , cu greabănul înalt , capul mare , terminat cu bot alungit , cu ochii mici și cu caninii transformați ... un amestec de rase ; de calități diferite ; amestecat , pestriț ; p . ext . care e de valoare mijlocie . 2. ( Despre vin , fructe etc . ) Acrișor ; ( despre fructe ) pădureț , sălbatic

 

SĂLBĂTICI

... SĂLBĂTICÍ , sălbăticésc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre animale ) A deveni sălbatic . 2. Refl . ( Despre plantații , terenuri etc . ) A se părăgini . 3. Refl . ( Despre locuri , ținuturi ) A deveni sălbatic , pustiu , nelocuit , inaccesibil . 4. Refl . ( Despre oameni ) A cădea în sălbăticie , în primitivism . 5. Refl . și tranz . A deveni sau a ...

 

SĂLBĂTICIE

... SĂLBĂTICÍE , sălbăticii , s . f . 1. Stare în care se află animalele sălbatice ; p . ext . însușire a ceea ce este sălbatic ; cruzime , barbarie ; brutalitate ; faptă de om sălbatic , crud , brutal . 2. Stare a naturii nelucrate , netransformate de mâna omului . 3. Loc pustiu , neumblat ; pustietate . 4. Izolare de lume , singurătate . 5. Prima ...

 

PĂDUREȚ

... PĂDURÉȚ , - EÁȚĂ , pădureți , - e , adj . 1. ( Despre plante , pomi fructiferi ) Care crește în pădure sau într - un loc necultivat ; sălbatic . 2. ( Rar ; despre animale ) Care trăiește în pădure ; sălbatic

 

PUSTIU

PUSTÍU , - ÍE , pustiuri , ( I ) s . n . , pustii , ( II ) adj . I. S . n . 1. Regiune sălbatică , lipsită de vegetație și de populație ; spec . întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată , acoperită cu nisip ; deșert . 2. Fig . Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva ; plictiseală ; mâhnire , supărare , durere . II. Adj . 1. ( Despre locuri , ținuturi ) Care se află în stare sălbatică , fără vegetație și fără populație . 2. În care nu se află nimeni ( și nimic ) . Cameră pustie . 3. Fig . Singur , părăsit , copleșit de o singurătate apăsătoare ; stingher ; deznădăjduit . [ Var . : ( pop . ) pustíe s .

 

RÂS

... RÂS ^2 , râși , s . m . Specie de mamifer sălbatic , carnivor , din familia felinelor , mai mare decât pisica sălbatică , cu blana galbenă - roșcată ( cu pete negre ) și cu smocuri de păr pe urechi ; linx ( Lynx ...

 

VANDALISM

VANDALÍSM s . n . Distrugere sălbatică a valorilor culturale , artistice etc . ale unui popor ; p . gener . distrugere sălbatică și

 

ÎMBLÂNZI

... ÎMBLÂNZÍ , îmblânzesc , vb . IV . Tranz . A deprinde un animal ( sălbatic

 

ÎMBLÂNZITOR

ÎMBLÂNZITÓR , - OÁRE , îmblânzitori , - oare , s . m . și f . Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice , mai ales la circ . Îmblânzi + suf . -

 

   Următoarele >>>