Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TERMINARE

 Rezultatele 11 - 16 din aproximativ 16 pentru TERMINARE.

SOLIDUS

SOLIDÚS s . n . ( Fiz . ) Curbă , loc geometric al punctelor dintr - o diagramă de faze , care reprezintă terminarea

 

TĂRĂGĂNA

TĂRĂGĂNÁ , tărăgănez , vb . I . 1. Tranz . A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme , începerea sau terminarea unei acțiuni etc . ; a face să se prelungească , să se întârzie o acțiune , o soluționare . 2. Refl . impers . ( Despre vreme , timp ) A dura , a se prelungi . 3. Intranz . ( Reg . ) A cânta alene , cu jale , a

 

TERMINAȚIE

... TERMINÁȚIE , terminații , s . f . 1. Parte terminală a unui lucru . 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt ; terminare

 

TERMINAT

... nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte ; sfârșit din punct de vedere material , fizic sau moral . - TERMINÁT^1 s . n . Terminare

 

VETERAN

VETERÁN , - Ă , veterani , - e , subst . 1. S . m . Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberarare o serie de privilegii . 2. S . m . Bărbat ( în vârstă ) care a participat la unul sau mai multe războaie . 3. S . m . și f . Persoană ( în vârstă ) care a activat și s - a remarcat vreme îndelungată într - o acțiune ( de mare răspundere ) , într - o instituție

 

VOMITORIU

VOMITÓRIU , vomitorii , s . n . ( În antichitatea romană ) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea

 

<<< Anterioarele