Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TREBUI

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 195 pentru TREBUI.

CĂPUIT

CĂPUÍT , - Ă , căpuiți , - te , adj . ( Înv . și reg . ) Care are de toate , prevăzut cu tot ce - i trebuie ; încăpuit . - V.

 

CĂUTA

... a se îngriji de . . . 3. Tranz . A - și da silința , a se strădui să . . . 4. Tranz . impers . A trebui , a se cuveni . III. 1. Intranz . A se uita , a privi , a urmări cu ochii . 2. Tranz ...

 

CAȘEU

CAȘÉU , cașeuri , s . n . ( Cin . ) Mască folosită în filmarea combinată , pentru a se acoperi partea din cadru care nu trebuie

 

CARE

CÁRE pron . interog . - rel . I. ( Pronume relativ ; are rol de conjuncție , ca element de legătură între propoziția regentă unde se află numele căruia îi ține locul și propoziția subordonată ) . 1. ( Introduce propoziții atributive ) Cartea pe care trebuia să ți - o aduc am pierdut - o . 2. ( Cu valoare de pronume demonstrativ ) Cel ce , cine ; acela . . . , ce . . . 3. ( Cu valoare de pronume nehotărât ) a ) Fiecare . Le porunci să meargă care pe unde va putea . II. ( Pronume interogativ , folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori în ce fel se prezintă o ființă sau un lucru ) Care n - a înțeles

 

CATAPULTĂ

CATAPÚLTĂ , catapulte , s . f . 1. Mașină de război , folosită mai ales la atacul cetăților , care servea , în antichitate și la începutul evului mediu , la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului . 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care , la decolare , trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus . 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina , în vederea parașutării lui în caz de

 

CENZURABIL

CENZURÁBIL , - Ă , cenzurabil , - e , adj . Care trebuie sau merită să fie

 

CINEVA

CINEVÁ pron . nehot . Un om oarecare ( dintre mai mulți ) , o persoană pe care n - o cunoaștem ( sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită ) ; oarecine , careva ,

 

CIRCUMFLEX

CIRCUMFLÉX , circumflexe , adj . 1. ( În sintagma ) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă , care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau , în ortografia română , spre a nota sunetul î ( â ) . 2. ( Anat . ; despre artere , vene , nervi ) Care are un traiect răsucit . 3. ( Bot . ; despre plante ) Cu ramurile curbate în jos . [ Var . : circonfléx

 

CITA

CITÁ , citez , vb . I . Tranz . 1. A menționa , a indica , a numi pe cineva sau ceva ( pentru a face cunoscut , pentru a confirma etc . ceva ) ; a reaminti o faptă , o întâmplare care trebuie să servească de exemplu . 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva ; a da un citat . 3. A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într - un proces , de martor sau de

 

CLIMATISM

CLIMATÍSM s . n . Totalitatea condițiilor de igienă , terapeutice , urbanistice sociale etc . pe care trebuie să le îndeplinească localitățile

 

COȘ

COȘ ^2 , coșuri , s . n . Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee . - [ Pl . și : ( m . ) coși ] COȘ ^1 , coșuri , s . n . 1. Obiect de diferite forme , făcut dintr - o împletitură de nuiele , de papură , de rafie etc . , cu sau fără toarte , care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte ; coșarcă . 2. Unealtă de pescuit de formă ovală , cilindrică etc . , făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici . 3. ( La jocul de baschet ) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct ; punct marcat în acest fel . 4. Parte din instalația unei mori mici , în formă de ladă cu gura largă și fără fund , în care se toarnă grăunțele de măcinat . 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului , înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte . 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri , care se poate ridica sau strânge . 7. ( ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>