Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:COȘAR, HORN, URSOAICĂ, COȘĂRIT, COȘULEȚ, PAPORNIȚĂ, ÎNSCRIE, ACNEE, ANSĂ, BĂNICER ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului COȘ: COS.

 

COȘ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

COȘ^1, coșuri, s.n. 1. Obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc., cu sau fără toarte, care serveşte la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; coșarcă. * Expr. A arunca (sau a da) la coș = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare. ** Conținutul unui coș^1 (1). 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc., făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici. 3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie fie trecută mingea pentru a se marca un punct; punct marcat în acest fel. 4. Parte din instalația unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă și fără fund, în care se toarnă grăunțele de măcinat. ** Pâlnie în formă de piramidă la mașina de treierat, în care se bagă snopii. ** Lada teascului în care se strivesc boabele, semințele etc. 5. Împletitură de nuiele care se aşază ca o ladă pe fundul carului, înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte. 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge. 7. (Anat.; în sintagma) Coșul pieptului = cavitate toracică; torace. * Expr. (Reg.) A fi rupt (sau fript) în coș = a fi foarte flămând. A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn. 8. Canal îngust, izolat sau făcut în zid și trecut prin acoperișul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etc.; horn, hogeac. ** Conductă verticală folosită la evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalație de încălzire cu focar. - Din sl. koš?.

Sursa : DEX '98

 

COȘ^2, coșuri, s.n. Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee. - [Pl. și: (m.) coși] - Lat. cossus.

Sursa : DEX '98

 

COȘ s. v. coșar, coșciug, coviltir, dos, pătul, porumbar, sicriu, stup.

Sursa : sinonime

 

COȘ s. (MED.) (pop.) zgrăbunță. (E plin de \~uri pe față.)

Sursa : sinonime

 

COȘ s. 1. paner, (pop.) coșarcă, paporniță, (Transilv. și Munt.) corfă, (prin Ban. și Transilv.) targă. (A pus merindele în \~.) 2. (TEHN.) ladă, (reg.) casă, cutie, drob, durbană, țarc. (\~ la teascul de struguri.) 3. burduf, coviltir, (reg.) ceahol, cutubă, (reg., mai ales în Mold.) poclit. (\~ la trăsură.) 4. cămin, horn, (pop.) coșarcă, (reg.) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneț, marchioță, ursoaie, (prin Transilv.) budureț, buduroi, (Transilv. și Munt.) corfă, (Mold.) hogeag, (prin Transilv.) știol, (prin Mold. și Bucov.) șuber. (Fumul iese prin \~.) 5. coșul pieptului v. torace.

Sursa : sinonime

 

coș (obiect, bubuliță) s. n., pl. cóșuri

Sursa : ortografic

 

COȘ^2 \~uri n. Bubă purulentă care se formează uneori pe față sau pe corp, ca urmare a inflamației glandei sebacee. /<lat. cossus

Sursa : NODEX

 

COȘ^1 \~uri n. 1) Obiect împletit din papură, nuiele etc., cu sau fără torți, de diferite forme și mărimi, servind la transportarea sau păstrarea unor obiecte. * A arunca (sau a da) ceva la \~ a se debarasa de ceva netrebuincios; a arunca ceva ca fiind lipsit de valoare. 2) Conținutul unui obiect de acest fel. Un \~ de mere. 3) Îngrăditură din nuiele pentru prins pește; coteț. 4) Parte a unui autocamion, în formă de cutie, în care se pune în-cărcătura; benă. \~ul camionului. 5) (la casele de locuit, fabrici, vapoare etc.) Canal vertical de evacuare a fumului sau a gazelor din sobe sau din cuptoare, ridicat la o anumită înălțime. \~ul locomotivei. \~ul navei. 6) (la trăsuri) Acoperământ pliabil care se întinde pentru a feri pasagerii de intemperii. 7) (la mori) Ladă în care se toarnă grăunțele de măcinat. 8) (la batoze) Pâlnie în care se introduc snopii pentru a fi treieraţi. 9) (la teascuri) Îngrăditură din stinghii rare în care se încarcă strugurii zdrobiți. 10) (la baschet) Plasă fixată pe un cerc metalic, prin care trebuie trecută mingea. 11) anat. Cavitate a corpului în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator; torace. \~ul pieptului. * A fi tare în \~ a fi complet sănătos. 12) geol. Canal care face legătura între vatra vulcanului și exterior. \~ vulcanic. /koši

Sursa : NODEX

 

coș, cóșuri, s.n. (înv.) tabără tătărească.

Sursa : arhaisme

 

coș interj. - Se aplică în timpul mulsului caprelor, pentru a le liniști. Origine incertă, probabil expresivă, cf. ceas, ciuș. Totuși, DAR se gîndește la fr. couche, germ. kusch, și Graur, BL, VI, 143, propune sb. koza "capră".

Sursa : etimologic

 

coș (-și), s.m. - s.m. - 1. Larvă de tăun. - 2. Bubuliță. Lat. cossus (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; REW 2278; DAR); cf. it. cosso, fr. cosson "gărgăriță." Fonetismul se explică prin faptul forma actuală este un sing. analogic pe baza pl. coși. De uz general, cu excepția Banatului (ALR, I, 25). - Der. coșos, adj. (plin de coșuri, bubos).

Sursa : etimologic

 

coș (-șuri), s.n. - (Înv.) Tabără de tătari. Sl. (pol. kosz, rut., rus. koš), de origine tăt. Sec. XVII.

Sursa : etimologic

 

coș (-șuri), s.n. - 1. Obiect din împletitură de nuiele, care serveşte la transportul obiectelor. - 2. Năvod de pescuit. - 3. Stup. - 4. (Trans.) Albie, covată. - 5. (Înv.) Sicriu, coșciug. - 6. Coteț. - 7. Hambar. - 8. Loitră, ladă la car. - 9. La moară, parte în care se toarnă grăunțele la măcinat. - 10. Horn, hogeac. - 11. Împletitură de nuiele, leasă. - 12. Acoperămînt, capotă de trăsură. - 13. Față de pernă. - 14. Ghizd, colac de fîntînă. - 15. Ladă de teasc. - 16. Formă pentru brînză sau recipient pentru fragi, din coajă de copac, mai ales de brad. - 17. Mașină de urzit. - 18. Torace. - 19. Carapace de rac. - Mr., megl. coș. Sl. koš? "coș" (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; Conev 64); cf., bg., sb., slov., rus. koš, pol. kosz, mag. kas, alb. koš. - Der. coșuleț, s.n. (dim. al lui coș; lumînare în spirală care se ducea la biserică, după tradiție, de Vinerea Mare); coșară, s.f. (coș, obiect), din mag. kosár, sb. košar; coșarcă, s.f. (coș, obiect; hambar, ciur), din mag. kosárka; coșar, s.m. (împletitor de nuiele; hornar); coșerie, s.f. (meseria de coșar); coșerar, s.m. (împletitor de coșuri); coșercar, s.m. (împletitor de coșuri); coșercărie, s.f. (meseria de coșar). - Cf. coșar, coșniță.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru COȘ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 79 pentru COȘ.

Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit

... băcan. A slujit băiatul cât a slujit, când mai bine, când mai rău. Într-o seară, băcanul a încărcat un coș mare cu fel de fel de mezeluri și cu vreo douăzeci de sticle de vin, să le trimeață la un mușteriu. Afară era un polei ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie

... întorceam pe altă uliță, intram prin grădină și, pe după case, pândind să nu mă vază nimeni, mă urcam în pod; mă băgam sub un coș și acolo citeam vitejiile lui Alexandru cel Mare, cum s-a bătut cu racii, cu furnicile și cu Por împăratul ș.c.l. Tot sub ... a patra zi în pod să dărăcească la in, fiind vremea cam ploioasă. Eu a trebuit să ies odată din coș, dar mă primejduiam să mă vază și să mi se dea pe față îndărătnicirea mea de a merge la dascăl; îmi luai inima ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Sărbătoare (Iosif, 2)

... întrebați voi crivățul ce joacă Și suflă nu se-ncurcă: Pe ulicioara ninsă De-un ceas se luptă amîndoi Ca să dezgroape din zăpadă Un coș înnămolit. Cizmarul mermăie un cîntec Bisericesc, pe nas, Nevasta lui deretică prin casă, Și ușa se deschide mare. Copilul intră plin de frig Și cu ...

 

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor Calvarul florilor de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială , I, 5—6, iunie-iulie 1910, p. 334—336. Cine a trăit mult timp în preajma grădinilor și s-a deprins să urmărească jocul umbrelor în creșterea și scăderea luminei, ori s-a lăsat îmbătat de miresmele ce le poartă și le împrăștie vîntul, și apoi e silit să trăiască într-o casă ale cărei ferești dau pe un orizont de hornuri și de coperișuri, acela păstrează în suflet melancolia înduioșată, ce trebuia s-o resimtă întîiul om după raiul pierdut. Eu am trăit mult în preajma lor, și întîiele mele visuri le-am scuturat din caliciul florilor. Ele, din vremile cele mai vechi, au spus în graiul lor mut ceea ce nu poate spune gura, au fost semnul de pietate al celor morți, cununa celui victorios, ghirlanda zilei de sărbătoare, prinosul de dragoste iubitei. În orașele mari, unde scuarele și grădinile sunt mai dese, nu ca la noi, poți urmări mersul anotimpurilor, și în parterele împrejmuite de verdeață florile se perindă ca niște călători ce vin și pleacă, de la umila viorică, pîn' la capricioasa crizantemă. Crizantemele mai cu ...

 

Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele

... ea. I se rupea rărunchii împăratului de mâhnire pentru răpunerea fiicei sale, se mâhni împărăteasa până în fundul sufletului ei când îi așeza merinde în coș, sub care puse primeneli, și câteva giuvaiericale d-ale ei. Când fu căruța gata, puse coșul cu merinde, un urcior cu apă, și se urcară ... spuse că n-are ce să-i dea de mâncare fiindcă tot avutul ei este o găină, un cățel și o pisică. Fata scoase din coș și dete și bătrânei. A doua zi când se sculară, bătrâna începu să se vaiete că i-a murit găina pe ...

 

Ion Luca Caragiale - Articol de reportaj

... Părerea doctorului german despre România. Microbul bolii. Băile reci. A. Sa Principesa Maria. M. Sa Regele. Criza culminantă. Prințul e salvat. Convalesccnță. Un coș cu fragi. Temeri de nouă complicațiuni. Iarăși dr. Leyden. Concluziune. Bârfitorii interesați. Post-scriptum. SOLIDITATEA INFORMAȚIILOR MELE Cu toate afirmațiile răuvoitoare ale acelora ce în ... perforația intestinelor; cu toate acestea, nici un semn nu anunță așa ceva. Din contră, s-a trimes A. Sale Prințului UN COȘ CU FRAGI Se știe gustul delicios al acestor fructe, dar s-a pretins că fragii, din cauza semincioarelor lor țepoase, iritează foarte mult ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Sorcova â†�� Wikisource:Colinde Sorcova de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1885 în ziarul Drepturile omului I Troienele se ridicau namilă până în tinda creștinului. Vântul spulbera fulgii de zăpadă în vârteje și stoluri, repezite în lungul ulițelor, sparte la răspântii și împrăștiate fără căpătâi în largul maidanelor de la Olănita . Pârtia nu se mai cunoștea. Zăpada îți trecea de glezne și mai bine. Fumul căminelor, zăpăcit de bătaia crivățului, se zvârcolea pe loc și, ca și cum ar fi fost sorbit de vetre, se prăbușea îndărat pe gâtul coșurilor. Mahalaua înțepenise îngropată în troiene. Nu se pomenea nici gură de om, nici lătrat de câine. Așa An Nou, așa Sân-Vasile, să-l hărăzească Domnul vrăjmașilor noștri, că și de-ai avea tufă în bătătură, uiți și de topor, te dai cât mai afund în plapumă, îți răstorni toate țoalele în spinare, și tot gheață rămâi din tălpi până la creștet. Taraful lăutarilor, al lui Sotir Ciupitul, țambalagiul Olănitei, împodobise din preziuă un cap de porc cu tibet conabiu și albastru, cu busuioc și cu cercei roșii în amândouă urechile, și mi-i vârâse, în dinții rânjiți, un trandafir umplut cu tocătură rumenă. Toți ...

 

Alexandru Macedonski - Zi de iarnă

Alexandru Macedonski - Zi de iarnă Zi de iarnă de Alexandru Macedonski Se-nnorează ceru-albastru, Nici o floare, nici un astru, Căci și cer ca și pământ Pus-au vara în mormânt. Toate frunzele-adorate Zboară-n vânt amestecate... Corbi și ciori-nnegresc pe sus... Rândunelele s-au dus. Fulguiește de ninsoare În pustiile ogoare, Urlă crivățu-n copaci... Vai de oamenii săraci. De la munte pân' la baltă Numai crivăț ce te saltă; Numai cer posomorât Peste câmpul mohorât. Bătătura e pustie De belșug și veselie, Și de-al verii cântec viu Orice suflet e pustiu. Sus la stânele din munte Pe zăpadă își fac punte Lupi prădalnici și mișei... Vai de turmele de miei. Pestetot numai zăpadă, Ce s-adună în grămadă Sau se-mparte-n fel de flori Sub ai vântului fiori. Prin pădurea troienită Nu e cracă nenflorită, Dar în loc de ghiocei Pretutindeni e polei. De prin coșuri iese fumul Ce mereu își trage drumul Sub al iernii cer senin... Vai de cei fără cămin. Prin orașe umblă-n sănii Fel de feluri de jigănii Ce-năuntru nici nu-ncap De samur și de sângeap. Tot prin falnice locașe Își duc frunțile trufașe, Dar ...

 

Alexandru Vlahuță - Supt legea tunului

Alexandru Vlahuţă - Supt legea tunului Supt legea tunului de Alexandru Vlahuță I Ard, zi și noapte, marile furnale, În vastele uzine ale morții. Din mii de coșuri funerare torții Se-nalță limbi de flăcări infernale, Ce spun că toate-s șubrede pe lume, Că vremea-și sparge formele ei goale, Dând celui tare dreptul să se scoale Asupra celui slab și să-l zugrume. Se prăbușesc cetăți, credinți și pravili, Ce ni le-nchipuiam nestrămutate: Un vânt turbat asupra lumii bate, Pieire e, și rupte-s orice stavili... II Ce tristă și amară-nvățătură Din viforul acesta se ridică! Iar vei trăi, sărmane om, în frică, Iar te-a supus întunecata ură. Popoarele-nvrăjbite între ele Vor sta de-acum, ca fiarele, la pândă, Sub veșnica-narmărilor osândă, Cătând unul pe altul să se-nșele. Căci răni adânci, în veci nevindecate, Vor sângera-n tăcerea așteptării; Copii crescuți în setea răzbunării Vor duce-n luptă proaspete armate, Și iarăși vor acoperi pământul Mormanele de morți și de ruine, Și toat-a lumii trudă spre mai bine Ca pulberea va risipi-o vântul... III Lanț ruginit, verigă cu verigă, Iubirea dintre oameni se desface: Când fiara ...

 

Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 4)

Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 4) Sonet de Cincinat Pavelescu Mi s-au dat apoi rimele de mai jos spre a improviza pe ele un sonet endecasilab. În același timp, sonetul trebuia să înfățișeze pe un vilegiaturist care vine la Sinaia de Sf. Maria cu trenul de plăcere. Un călător ce-și digerează hrana, Cu coșul plin de mezelicuri, sticle, Mai ponderat ca anticul Pericle Se-ndreaptă gâfâind spre Sfânta Ana. El nu-i poet ca Veronica Micle, Dar simte-n el, când lent își soarbe cana, O amintire dulce ca tocana Mâncată ieri în gara de la Sihle. Se vede într-un sat, lângă scrânciob, Cu draga lui bând bragă dintr-un ciob, Și-nduioșat de-atâta... poezie, Mai mușcă din salamul de Sibiu, Își zice-n gând: Al dracului să fie! Frumos e-aici! Să știți c-o să mai

 

Dimitrie Anghel - Fantome, 2

Dimitrie Anghel - Fantome, 2 Fantome de Dimitrie Anghel Publicată în Cumpăna , I, 11, 5 februarie 1910, p. 171—173 E un amurg de toamnă tîrzie. Soarele scăpătat, cu discul pe jumătate după dealuri, aruncă razele pieziș, depărtările se estompează și o negură albăstrie îndepărtează colinele. În tăcerea aceasta divină care te-mpresoară, nu poți ști ce clipă anume arată ceasul în curgerea vremii. Un sentiment de veșnicie te cuprinde. Pe tăpșanul întins al Copoului, nu e nimeni la această oră. Purpura însîngerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie, cetatea veche a lașului, cu albele turnuri și turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline de flori, stă pitit și abia își trimite murmurul pînă aci. Departe, dealurile Cetățuii și Galatei adună ultimele raze de soare pe coperișurile cetăților bătrîne. Și în singurătatea asta a înserării, deodată o umbră de om ieșit ca din pămînt, ca o arătare, a început să plîngă un cîntec trist de vioară. Cu hainele vechi în bătaia vîntului, zgribulit, cu o bărbie violetă înțepenită de coșul uscat al vioarei, cu pletele în neorînduială peste ochi, cu un umăr mai ridicat ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COȘ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 51 pentru COȘ.

COȘAR

... COȘÁR^2 , coșari , s . m . 1. Persoană care curăță coșurile ^1 ( 8 ) și sobele de funingine ; hornar . 2. Persoană care face coșuri ^1 ( 1 , 5 ) . - Coș

 

HORN

... a coșului de fum la o casă , constituită din canalul îngropat în zidărie ( și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș ) ; p . ext . întregul coș de fum al unei case . 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară ; coș ( la clădiri ) . 3. ( Alpinism ) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți . 4. ( Geol . ) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine ...

 

URSOAICĂ

... URSOÁICĂ , ursoaice , s . f . 1. Femela ursului ; ursoaie ( 1 ) . 2. ( Reg . ) Coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într - un coș mai mare ; coș de nuiele lipite cu pământ , construit deasupra cuptorului , prin care iese fumul până la acoperiș ; ursoaie ( 2 ) . 3. ( Reg . ) Stâlp sau bârnă de susținere la ...

 

COȘĂRIT

... COȘĂRÍT s . n . Impozit care se plătea pentru fiecare coș ^1 ( 8 ) , adică pentru fiecare locuință . - Coș

 

COȘULEȚ

... COȘULÉȚ , coșulețe , s . n . Diminutiv al lui coș ^1 ( 1 ) . - Coș

 

PAPORNIȚĂ

... PAPÓRNIȚĂ , papornițe , s . f . 1. ( Reg . ) Coș împletit din papură ; p . gener . coș

 

ÎNSCRIE

ÎNSCRÍE , înscríu , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) scrie , a ( - și ) trece numele într - un catalog , într - o condică etc . ; a ( se ) înregistra , a ( se ) înmatricula . 2. Tranz . A construi o figură geometrică în perimetrul alteia , astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la cealaltă . 3. Tranz . ( Sport ) A marca unul sau mai multe goluri , seturi , coșuri etc . [ Perf . s . înscrisei , part . înscris ] - În + scrie ( după fr .

 

ACNEE

ACNÉE s . f . Boală de piele caracterizată prin apariția , mai ales pe față , a unor coșuri , puncte negre etc . , care adesea

 

ANSĂ

... ÁNSĂ , anse , s . f . 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas , la un coș etc . 2. Formație anatomică în formă de toartă sau de laț . 3. Fir de platină terminat cu un laț , care servește la însămânțări de germeni ...

 

BĂNICER

BĂNICÉR , băniceri , s . m . 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei . 2. Cel care măsoară cereale cu banița . 3. Bănicioară . - Baniță + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...