Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TURCI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 62 pentru TURCI.

TURC

TURC , - Ă , turci , - ce , s . m . și f . , adj . 1. S . m și f . Persoană care face parte din populația de bază a Turciei ...

 

TURCA

TÚRCA s . f . art . ( Pop . ) Capră ( 3 ) , brezaie ( 1 ) . - Et .

 

TURCEȘTE

TURCÉȘTE adv . Ca turcii , în felul turcilor ; în limba

 

TURCIME

... TURCÍME s . f . Mulțime de turci ; totalitatea turcilor . - Turc

 

NAZÂR

... NAZÂR , nazâri , s . m . 1. Înalt funcționar turc , șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman ; guvernator ( turc ) al unui oraș . 2. Slujbaș de rang superior în administrația țărilor românești ; căpetenie peste vătafii plaiurilor ; supraveghetor , administrator . 3. Vătaf de țigani ( domnești ) . [ Var . : nazír ...

 

TURCIRE

TURCÍRE , turciri , s . f . Acțiunea de a ( se ) turci . - V.

 

TURCISM

... TURCÍSM , turcisme , s . n . Element lexical ( sau de limbă ) împrumutat ( fără necesitate și fără a se fi asimilat ) din limba turcă . - Turc

 

TURCIT

TURCÍT , - Ă , turciți , - te , adj . Care a adoptat limba , obiceiurile și , în special , religia turcilor . - V.

 

TURCOFIL

... TURCOFÍL , - Ă , turcofili , - e , s . m . și f . Persoană care manifestă simpatie pentru poporul turc

 

TURCULEȚ

... TURCULÉȚ , turculeți , s . m . Diminutiv al lui turc . - Turc

 

   Următoarele >>>