Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URCA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 30 pentru URCA.

APRIG

ÁPRIG , - Ă , aprigi , - ge , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Iute , înfocat , nestăpânit . 2. ( Adesea adverbial ) Aspru ^2 , crunt , nemilos , înverșunat . 3. Lacom , hrăpăreț . Om aprig la câștig . 4. Fig . ( Înv . ; despre un loc , un teritoriu etc . ) Care este greu de parcurs , de urcat ; care este plin de primejdii . - Et .

 

ASCENDENT

ASCENDÉNT , - Ă , ascendenți , - te , adj . , subst . 1. adj . Care urcă , suitor . 2. S . m . , s . f . Rudă în linie directă care face parte dintr - o generație anterioară . 3. S . n . ( Cu determinări introduse p . prep . " asupra " ) Autoritate

 

BARĂ

BÁRĂ , bare , s . f . 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuințări . 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive . 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați ; p . ext . locul din instanță unde pledează avocații . 4. Linie verticală sau orizontală care separă părți dintr - un text . 5. Prag de nisip situat sub apă , de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu . 6. Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre

 

CABRA

... A se încorda ; a se ridica . 3. ( Despre avioane ) A se ridica cu partea din față pentru a urca

 

COCOȚA

... COCOȚÁ , cocóț , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) urca

 

CONGESTIONAT

CONGESTIONÁT , - Ă , congestionați , - te , adj . ( Despre oameni ) Căruia i s - a urcat sângele la cap ; aprins la față , îmbujorat . V.

 

CUANTUM

CUÁNTUM , cuantumuri , s . n . Cantitate , sumă ( neprecizată ) la care se urcă o cheltuială , un credit etc . [ Var . : cvántum s .

 

DOMOLI

DOMOLÍ , domolesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A face să se miște sau a se mișca mai încet . 2. Refl . ( Despre elemente sau fenomene ale naturii ) A se liniști , a se potoli , a scădea în intensitate . 3. Tranz . și refl . A ( se ) calma , a ( se ) îmblânzi , a ( se ) tempera . 4. Refl . ( Despre pante , dealuri etc . ) A deveni mai puțin înclinat , mai lin , mai ușor de

 

DULCE

DÚLCE , dulci , ( A ) adj . , dulciuri , ( B 2 ) s . n . , ( B 1 ) s . n . A. Adj . I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului . 2. ( Despre lapte ) Proaspăt ; nefermentat . 3. ( Despre fructe ) Care este produs de un pom fructifer altoit , având gustul dulce ( A I 1 ) . 4. ( Despre apă ) De râu , de izvor , de fântână . II. Fig . 1. Frumos , drăguț , gingaș . Zâmbet dulce . 2. ( Despre somn ) Liniștit , calm , odihnitor . 3. ( Despre gesturi , acțiuni ) Ușor , delicat , gingaș . 4. ( Despre terenuri ) Puțin înclinat , cu pantă redusă , ușor de urcat . 5. ( Despre climă și agenți fizici ) Moderat , temperat . 6. ( Despre ființe ) Simpatic , plăcut la înfățișare sau în comportări . 7. ( Despre oameni ) Blând , omenos , înțelegător . B. S . n . 1. Ceea ce e plăcut , bun ; ceea ce produce plăcere , bucurie . 2. ( Mai ales la pl . ) Preparat dulce ( A I l ) care se

 

HULĂ

HÚLĂ^3 , hule , s . f . ( Reg . ) Surpătură de munte sau de deal ; p . ext . drum printr - o scobitură de deal ; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă . - Et . nec . HÚLĂ^2 , hule , s . f . Mișcare ondulatorie a suprafeței mării , urmând după o furtună sau după o briză puternică ; p . ext . furtună pe mare . HÚLĂ^1 , hule , s . f . ( Pop . ) Ocară , injurie ; ponegrire , calomnie ;

 

INELAJ

INELÁJ , inelaje , s . n . Operație de fixare a unor inele cleioase pe trunchiul arborilor pentru a bara calea insectelor sau a omizilor care urcă la coroană . - Inel + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>