Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URCA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 30 pentru URCA.
INELÁJ , inelaje , s . n . Operație de fixare a unor inele cleioase pe trunchiul arborilor pentru a bara calea insectelor sau a omizilor care urcă la coroană . - Inel + suf . -
LIN ^3 , - Ă , lini , - e , adj . 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal , fără salturi și treceri bruște ( și în ritm moderat ) ; domol , liniștit , potolit . 2. ( Despre drumuri , pante etc . ) Cu înclinație mică , ușor de urcat sau de străbătut . 3. ( Despre sunete ) Lipsit de intensitate ; blând , potolit . 4. Calm , liniștit . LIN ^2 , linuri , s . n . 1. Vas de lemn , de tablă sau de beton în formă de jgheab , în care se adună și se storc strugurii . 2. Vas de lemn , de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii , a spirtului etc . ; vas , cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică . LIN ^1 , lini , s . m . Pește cu solzi mărunți , cu corpul gros , acoperit de mucus , care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă ( Tinca
... sistem tehnic . 4. Înălțime la care se găsește , la un moment dat , suprafața inferioară norilor față de sol . 5. Altitudine maximă la care se poate urca
... A se auzi clar și puternic ; a se răspândi în aer ; a răsuna . 6. Tranz . și refl . A ( se ) urca , a ( se ) sui ( undeva , pe ceva etc . ) . 7. Refl . ( Despre oameni ; p . ext . despre popoare , țări , clase sociale etc . ) A protesta ...
RIDICÁT^1 s . n . Ridicare . - V. ridica . RIDICÁT^2 , - Ă , ridicați , - te , adj . 1. ( Despre învelitori , capace ) Dat la o parte , înlăturat . 2. Care stă drept , în poziție verticală , îndreptat în sus . 3. Fig . ( Despre prețuri ) Care depășește plafonul normal , obișnuit ; mărit , sporit ,
... frânghie etc . ) alcătuit din două părți laterale lungi și paralele , unite prin piese paralele așezate transversal la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel . 2. Element de construcție alcătuit dintr - un șir de trepte de lemn , marmură , piatră etc . ( cu balustradă ...
SUÍȘ , suișuri , s . n . 1. Suire , urcare , suit ( 1 ) . 2. Loc pieziș care urcă ; urcuș , povârniș , pantă ,
SUÍT s . n . 1. Faptul de a ( se ) sui ; urcare , suire , suiș ( 1 ) . 2. Acțiunea de a transporta un obiect într - un loc ridicat ;
SUITÓR , - OÁRE , suitori , - oare , adj . , s . f . , s . m . 1. Adj . Care suie , urcă , ascendent ; spec . ( despre plante ) agățător . 2. Adj . ( Despre ritmul versurilor ) Cu intonație crescândă ; ascendent . 3. S . f . Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport . 4. S . m . ( Înv . ) Rudă în linie ascendentă . [ Pr . : su - i - ] - Sui + suf . -
... a târî după sine ceva greu . 2. Refl . A se cățăra cu greutate , a se opinti ( spre a se urca