Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UREAZĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 121 pentru UREAZĂ.

URAT

... URÁT^2 , urați , s . m . ( Chim . ) Sare a acidului uric . URÁT^1 , uraturi , s . n . Urare . - V. ura

 

URA

URÁ^2 , urez , vb . I . 1. Tranz . ( Construit cu dativul ) A adresa cuiva o dorință de bine ( cu prilejul unei aniversări , al unui început de acțiune etc . ) ; a închina în sănătatea cuiva . 2. Intranz . A recita versuri populare care conțin urări , când se umblă cu colindul . ÚRA^1 interj . Exclamație care exprimă însuflețire , entuziasm , aprobare , îndemn

 

URĂ

ÚRĂ^2 , uri , s . f . Plantă erbacee cu frunze lanceolate , cu flori roșii - purpurii , mai rar albe , dispuse într - un spic la vârful tulpinii ( Gymnadenia conopea ) . - Et . nec . Cf . u r ă ^1 . ÚRĂ^1 , uri , ( rar ) s . f . Sentiment puternic , nestăpânit , de dușmănie față de cineva sau de

 

URĂTOR

... URĂTÓR , - OÁRE , urători , - oare , s . m . și f . Colindător ( care urează ) . - Ura

 

URÂCIOS

URÂCIÓS , - OÁSĂ , urâcioși , - oase , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Antipatic , nesuferit , neplăcut . [ Var . : uriciós , - oásă adj . ] - Urî + suf . -

 

URÂCIUNE

URÂCIÚNE , urâciuni , s . f . 1. Ființă cu înfățișare respingătoare ; monstru , pocitanie , pocitură . 2. ( Înv . și reg . ) Urâțenie ( 1 ) . [ Var . : uriciúne s . f . ] - Urî + suf . -

 

URÎ

URÎ , urăsc , vb . IV . 1. Tranz . A avea un puternic sentiment de antipatie , de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva ; a nu putea suferi pe cineva sau ceva . 2. Refl . impers . ( Construit cu dativul ) A se plictisi , a se sătura de ceva sau de

 

URȘINIC

URȘINÍC , urșinice , s . n . ( Înv . ) Catifea . - Et .

 

URÂȚEL

URÂȚÉL , - ÍCĂ , urâței , - ele , adj . Diminutiv al lui urât ( I ) ; cam urât . - Urât + suf . -

 

URÂȚENIE

URÂȚÉNIE , urâțenii , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi urât , starea a ceea ce este urât ; urâciune ( 2 ) . 2. ( Concr . ) Ființă urâtă sau obiect urât ; ceea ce este urât . - Urât + suf . -

 

URÂȚI

URÂȚÍ , urâțesc , vb . IV . Tranz . și refl . A face să devină sau a deveni urât ; a ( se ) sluți , a ( se )

 

   Următoarele >>>