Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VREASCURI

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru VREASCURI.

VREASC

VREASC

 

VRESCUREL

... VRESCURÉL , vrescurele , s . n . Diminutiv al lui vreasc . - Vreasc

 

CROSNĂ

CRÓSNĂ , crosne , s . f . Sarcină ( de lemne sau vreascuri ) pe care o poartă cineva în

 

DĂRÂMĂTURĂ

DĂRÂMĂTÚRĂ , dărâmături , s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog . [ Var . : dărmătúră s . f . ] - Dărâma + suf . -

 

GĂTEJ

... GĂTÉJ , găteje , s . n . Creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului ; vreasc

 

SURCEA

... SURCEÁ , - ÍCĂ , surcele , s . f . Așchie care sare când se cioplește sau când se taie un lemn , surcel ; p . ext . vreasc

 

UJUJIT

UJUJÍT , - Ă , ujujiți , - te , adj . ( Reg . ) Uscat ^2 ( I 1 ) . Vreascuri

 

VRESCUR

... VRÉSCUR s . n . v . vreasc