Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPREJMUIRI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru ÎMPREJMUIRI.

OBOR

... OBÓR^2 , oboare , s . n . Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într - o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu ; spațiul din interiorul ... s . n . 1. ( Reg . ) Loc ( împrejmuit ) unde se ține un târg de vite , de fân , de lemne ; târg de vite ; p . ext . piață . 2. ( Pop . ) Împrejmuire

 

ÎMPREJMUIRE

ÎMPREJMUÍRE , împrejmuiri , s . f . 1. Acțiunea de a împrejmui ; împrejmuit ^1 . 2. ( Concr . ) Îngrăditură ; gard . 3. ( Înv . )

 

ÎMPREJMUIT

... Despre locuri , terenuri etc . ) Care este închis de jur împrejur ( cu gard ) ; îngrădit . - V. împrejmui . ÎMPREJMUÍT^1 s . n . Faptul de a împrejmui ; împrejmuire

 

ÎMPREJURIME

... ÎMPREJURÍME , împrejurimi , s . f . Locul sau ținutul dimprejur ; preajmă , vecinătate , împrejmuire

 

DESPREJMUI

DESPREJMUÍ , desprejmuiesc , vb . IV . Tranz . A scoate , a desființa împrejmuirea unei curți , a unui loc etc . - Des ^1 - + [ îm ]

 

GHIZD

... GHIZD , ghizduri , s . n . 1. Perete făcut din bârne , piatră , tuburi etc . , cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru . 2. Împrejmuire

 

MANTINELĂ

... MANTINÉLĂ , mantinele , s . f . 1. Împrejmuire

 

OCOL

... dreaptă ; înconjur , ocolire , ocoleală , ocoliș . 2. ( Înv . ) Linie care delimitează un spațiu ; p . ext . spațiul delimitat , cuprins . 3. ( Concr . ) Gard făcut în jurul unui loc ; împrejmuire , îngrăditură ; p . ext . loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se închid vitele , oile etc . ; obor , țarc . 4. ( Reg . ) Curte , ogradă . 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6 ...

 

PĂLIMAR

... PĂLIMÁR^2 s . n . v . pălămar ^1 . PĂLIMÁR^1 , pălimare , s . n . 1. Stâlp de pridvor sau de prispă , care susține streașina acoperișului . 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești , la un balcon , la un pod etc . ; parmaclâc , balustradă ( la un balcon ) . 3. Pridvor , cerdac ; foișor . - Et . nec ...

 

STOBOR

... s . n . ( Reg . ) 1. S . m . Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste ( cu vârful ascuțit ) din care se fac gardurile : ulucă . 2. S . n . Împrejmuire

 

ULUCĂ

ULÚCĂ , uluci , s . f . 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții , mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor . 2. Gard din scânduri ; zăplaz . - Probabil refăcut din uluce ( pl . lui