Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCERCAT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 66 pentru ÎNCERCAT.

EXPERIMENTAT

EXPERIMENTÁT , - Ă , experimentați , - te , adj . Care posedă multă experiență într - un domeniu , priceput ; p . ext . care a trecut prin multe încercări ; încercat . - V.

 

FENOMENOLOGIE

FENOMENOLOGÍE s . f . 1. Curent în filozofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor , făcînd abstracție de omul real , de activitatea lui psihică concretă și de mediul social . 2. ( La Hegel ) Teorie filozofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței . 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene , așa cum se manifestă ele în timp si

 

FOFÂRLICĂ

... FOFÂRLÍCĂ s . f . art . ( În expr . ) A umbla cu fofârlica = a face șmecherii , înșelăciuni ; a încerca

 

FRIPT

FRIPT , - Ă , fripți , - te , adj . , s . f . art . 1. Adj . ( Despre alimente ) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului ; p . ext . prăjit . 2. Adj . ( Despre ființe ) Ars , rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte . 3. S . f . art . Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt , iar acesta și le ferește în ultimul moment . - V.

 

HANDBAL

HÁNDBAL s . n . Joc sportiv de echipă , în care jucătorii , aruncând mingea cu mâna , încearcă s - o introducă în poarta echipei

 

HRĂPĂREȚ

HRĂPĂRÉȚ , - EÁȚĂ , hrăpăreți , - e , adj . Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească ; lacom de avere , avid de câștig ; rapace . - Hrăpi + suf . -

 

ISPITIT

ISPITÍT , - Ă , ispitiți , - te , adj . 1. Ademenit , sedus . 2. ( Înv . ; despre oameni ) Încercat ^2 ,

 

LATINISM

LATINÍSM , latinisme , ( 1 ) s . n . 1. Cuvânt , formă sau construcție sintactică împrumutate ( fără necesitate ) din limba latină ( și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul ) . 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec . XIX , care , pentru a demonstra caracterul latin al limbii române , a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine , încât să le apropie cât mai mult de forma originară ; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii

 

LOGOGRAF

LOGOGRÁF , logografi , s . m . Denumire dată primilor istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a

 

LUP

LUP , lupi , s . m . 1. Mamifer carnivor din familia canidelor , cu corpul de circa 150 cm lungime , acoperit cu blană sură , cu gâtul gros , cu capul mare , cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă ( Canis lupus ) . 2. Compuse : lupul - bălții = ( Iht . ) știucă ; lup - de - mare = a ) numele unei specii de focă ; fig . marinar experimentat , încercat ; b ) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu , de culoare brun - întunecat , cu partea ventrală albă în timpul iernii , care cuibărește în ținuturile nordice ( Stercorarius pomarinus ) ; c ) ( Iht . ) lavrac ; d ) pește teleostean marin lung de circa 1 m , cu dinți puternici ( Anarchichas lupus ) ; lupul - vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie , cu aripile și cu coada negre ; sfrâncioc ( Lanius excubitor ) ; lupul - albinelor = gândăcel carnivor , frumos colorat cu negru , negru - albăstrui și roșu , care trăiește pe flori ( Trichodes apiarius ) . 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului , folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor . 4. ( Text . ; în sintagmele ) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă , care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia . Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac , care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat ...

 

MEHENGHI

MEHÉNGHI , - GHE , mehenghiuri , ( I ) s . n . , mehenghi , - ghe , ( II ) adj . I , S . n . Piatră cu care se încercau metalele prețioase . II. Adj . ( Pop : adesea substantivat ) Priceput , isteț , abil ; p . ext . șmecher , șiret : glumeț ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>