Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCONJUR

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 87 pentru ÎNCONJUR.

ACTINIE

ACTÍNIE , actinii , s . f . Animal de mare din încrengătura celenteratelor , fixat pe stânci , variat colorat , cu aspect de floare și cu orificiul bucal înconjurat de tentacule ; anemonă - de - mare , dedițel - de - mare (

 

ALBUȘ

ALBÚȘ , albușuri , s . n . 1. Substanță albă - transparentă , vâscoasă , compusă în cea mai mare parte din albumină , care înconjoară gălbenușul oului de păsări , reptile , pești etc . 2. ( Rar ) Sclerotică . - Alb + suf . -

 

AMFITEATRU

AMFITEÁTRU , amfiteatre , s . n . 1. ( În arhitectura greco - romană ) Edificiu destinat jocurilor publice , de formă circulară sau ovală , de obicei neacoperit , având la mijloc o arenă înconjurată de trepte ( gradene ) și tribune pentru public . 2. Sală de cursuri , de spectacole etc . cu locurile așezate în trepte sau pe un plan înclinat . 3. Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje

 

ANCADRAMENT

ANCADRAMÉNT , ancadramente , s . n . Chenar decorativ în relief care înconjură o ușă , o fereastră

 

ANTEPORT

ANTEPÓRT , anteporturi , s . n . Zonă la intrarea într - un port , înconjurată parțial de diguri de apărare și destinată staționării temporare a navelor ; avanport . - Ante - +

 

ANTURAJ

ANTURÁJ s . n . Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva , care înconjoară în mod obișnuit pe cineva ; mediul , compania , societatea în care trăiește

 

ATMOSFERĂ

ATMOSFÉRĂ , atmosfere , ( 3 ) s . f . 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul ; aer ; spec . aer pe care îl respiră cineva . 2. Masă de gaze și de vapori aflată într - un spațiu în care au loc reacții chimice . 3. Unitate de măsură a presiunii

 

AUREOLĂ

AUREÓLĂ , aureole , s . f . 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje , mai ales ale sfințelor ; nimb , aură . 2. Fig . Strălucire , glorie , faimă . [ Pr . : a - u - re -

 

AUREOLA

... AUREOLÁ , aureolez , vb . I . Tranz . 1. A înconjura

 

AUREOLAT

AUREOLÁT , - Ă , aureolați , - te , adj . 1. Înconjurat cu o aureolă . 2. Plin de glorie , de faimă . [ Pr . : a - u - re -

 

BOR

BOR ^2 , boruri , s . n . Margine circulară ( răsfrântă ) care înconjură calota pălăriei . BOR ^1 s . n . Element chimic , semimetal negru - cenușiu ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>