Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BOR?T, BORÎ, BORȘ, BORȘI, BORȘIT, BORȚ, BORȚOS, BORÂTURĂ, BORȘIȘOR, BORURĂ ... Mai multe din DEX...

BOR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

BOR^1 s.n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. - Din fr. bore.

Sursa : DEX '98

 

BOR^2, boruri, s.n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjură calota pălăriei. - Din fr. bord.

Sursa : DEX '98

 

BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streașină, tichie, (Ban. și nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. și Bucov.) pânză, (prin Transilv.) văcălie. (\~ al pălăriei.)

Sursa : sinonime

 

bor (element chimic) s. n.; simb. B

Sursa : ortografic

 

bor (la pălărie) s. n., pl. bóruri

Sursa : ortografic

 

BOR^2 \~uri n. Margine circulară, răsfrântă a unei pălării. /bord

Sursa : NODEX

 

BOR^1 n. Metaloid de culoare neagră-cenușie, răspândit în natură numai sub formă de combinații cu oxigenul. /bore

Sursa : NODEX

 

BOR^2 s. n. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării. (< fr. bord)

Sursa : neoficial

 

BOR^1 s. n. metaloid în natură sub formă de săruri ale acidului boric. (< fr. bore)

Sursa : neoficial

 

BOR^1 s.n. Metaloid răspândit în natură sub formă de săruri ale acidului boric. [< fr. bore].

Sursa : neologisme

 

BOR^2 s.n. Marginea ieșită în afară a unei pălării. [Pl. -ruri. / < fr. bord].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru BOR

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru BOR.

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale) Amintiri literare: Ion Luca Caragiale de Cincinat Pavelescu Maestrul Iancu Caragiale a fost figura cea mai proeminentă a literaturii noastre dinainte de război. Azi cărțile lui sunt în toate mâinile și reputația marelui umorist, dramaturg și neîndurat tălmăcilor al numeroaselor noastre imperfecții fizice și sociale, a intrat de mult în conștiința publică. Dar dacă cititorii răspândiți în toate colțurile României mari pot să-i admire perfecția matematică a stilului, verva scânteietoare și finețea observației de o ironie uneori amară, sunt foarte puțini aceia care l-au cunoscut personal și au putut să-i prețuiască mobilitatea fizionomiei, dominată de vioiciunea unor ochi sclipitori de duh, și acel zâmbet neuitat ce-i îndulcea uneori amărăciunea sarcastică a gândirii. Încă de la debuturile sale, Caragiale, scriitorul, a fost depășit de imensitatea personalității sale individuale. S-a zis despre Oscar Wilde, că și-a trăit viața mai mult decât și-a scris-o. Cred că adevărata operă a lui Caragiale s-a irosit în conversațiile lui zilnice și în discuțiile cu prietenii, unde își ...

 

Ion Grămadă - Serafim Cărășel

Ion Grămadă - Serafim Cărăşel Serafim Cărășel de Ion Grămadă Junimea literară , anul IV, nr. 9, sept. 1907, apud Cartea sângelui , Suceava, ed. Mușatinii, 2002, pp 240-248. De bună seamă că nu l-ați apucat pe Serafim Cărășel, diacul de la biserica Sfântului Nicolai din târgul Sucevei. Un moșneguț prizărit, cu părul cărunt retezat în frunte și cu mustața tușinată scurt deasupra buzei. Se îmbrăca cu antereu lung, ca pe vremuri, purta ciubote de iuft, unse cu dohot, iar pe cap șapcă cu cozoroc, de sub care clipeau doi ochi căprui, neastâmpărați ca două boabe de argint viu. Era neam cu Solomia, prescurăreasa de la „Maica Domnuluiâ€� și cu Isaia Firfirică, dascălul târgului. Cărășel era o moșnegărie plină de draci, ce știa multe porogănii încă de pe vremea când fusese, peste douăzeci de ani, cătană la împăratul de la Beci. Pe atunci, colindase el lumea, chiar și pe acolo unde crește numai urzica și spinul și unde și-a înțărcat dracul copiii. Lumea-l poreclise „Popa Bârâ€� și asta-l scotea din sărite pe Cărășel. În tot locul te împiedicai de dânsul: pe drumuri, în bărbieria lui Iordachi Știrbul din colț, unde se auzeau și ...

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 28 pentru BOR.

BOR?T

BORT s . n . Diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu , întrebuințat ca

 

BORÎ

BORÎ , borăsc , vb . IV . Intranz . și tranz . ( Pop . ) A vomita . - Et .

 

BORȘ

BORȘ , borșuri , s . n . Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu , de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă ; p . ext . ciorbă preparată cu această

 

BORȘI

BORȘÍ , pers . 3 borșește , vb . IV. Refl . A se acri ( ca

 

BORȘIT

BORȘÍT , - Ă , borșiți , - te , adj . Care s - a stricat ( făcându - se acru ca borșul ) . - V.

 

BORȚ

BORȚ , borțuri , s . n . ( Reg . ) Pântecele femeii gravide . - Et .

 

BORȚOS

BORȚÓS , - OÁSĂ , borțoși , - oase , adj . ( Pop . și fam . ; adesea substantivat ) Cu burtă

 

BORÂTURĂ

BORÂTÚRĂ , borâturi , s . f . ( Pop . ) Ceea ce se

 

BORȘIȘOR

BORȘIȘÓR , borșișori , s . m . Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori roz , răspândită pe stâncile calcaroase ( Sempervivum schlehani ) . - Borș + suf . -

 

BORURĂ

BORÚRĂ , boruri , s . f . Compus al borului ^1 cu

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...