Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTREBA

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ÎNTREBA.

ÎNTREBĂTOR

... ÎNTREBĂTÓR , - OÁRE , întrebători , - oare , adj . ( Adesea adverbial ) Care întreabă , care exprimă o întrebare ; interogativ . - Întreba

 

ÎNTREBARE

... ÎNTREBÁRE , întrebări , s . f . Acțiunea de a ( se ) întreba . V. întreba

 

RĂSPUNS

RĂSPÚNS , răspunsuri , s . n . 1. Ceea ce se spune , se scrie , se comunică celui care întrebă ceva ; cuvinte spuse , scrise sau transmise printr - un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s - a adresat cuiva . 2. Știre , veste ,

 

ATUNCI

ATÚNCI adv . 1. ( Temporal ) În momentul acela ( despre care este vorba ) , pe vremea aceea ; într - un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta . 2. ( Concesiv ) ( Numai ) în acest caz . Dacă te întreabă , ce te faci

 

CERCETA

... a ( se ) controla . 2. Tranz . A căuta să afle ; a se informa ; a iscodi . 3. Tranz . A întreba

 

CONSULTA

... CONSULTÁ , consult , vb . I . 1. Tranz . A întreba , a cere o părere , un sfat ; a lua avizul unei persoane autorizate . 2. A cerceta , a examina ...

 

MIRA

... a surprinde ori a nedumeri ; a ( se ) minuna . 2. Refl . A nu - și da seama , a se întreba

 

PUNE

... A pune ( pe cineva ) la cazne = a căzni , a chinui . A pune o întrebare ( sau întrebări ) = a întreba , a chestiona . A pune stavila = a stăvili . A pune în primejdie = a primejdui . A ...