Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTRETĂIA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru ÎNTRETĂIA.

ÎNTRETĂIAT

... ÎNTRETĂIÁT , - Ă , întretăiați , - te , adj . Care se intersectează , se încrucișează cu altul . V. întretăia

 

ÎNTRETĂIERE

... ÎNTRETĂIÉRE , întretăieri , s . f . Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei . V. întretăia

 

CRUCIȘ

CRUCÍȘ , - Ă , cruciși , - e , adj . , adv . I. Adj . 1. ( Despre ochi , p . ext . despre oameni ) Sașiu ; fig . dușmănos . 2. Care se întretaie , se încrucișează . II. Adv . 1. Întretăindu - se în formă de cruce ( I 1 ) . 2. În directie piezișă ;

 

ÎMPLETI

... împletitură din fire de lână , de bumbac etc . prin tricotare cu andrele . 4. Refl . recipr . Fig . A se încrucișa , a se întretăia ; a se îmbina . 5. Intranz . ( Rar ; în expr . ) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare ; a ...

 

ȘLEFUIT

ȘLEFUÍT^2 , - Ă , șlefuiți , - te , adj . 1. Cizelat , lustruit . 2. ( Despre pietre prețioase , cristale ) Cu suprafața tăiată în fațele fine care se întretaie între ele . - ȘLEFUÍT^1 s . n . Șlefuire . - V.

 

ȚESE

... cusătură specială . 3. Tranz . ( Despre păianjeni ) A - și face pânza . 4. Refl . recipr . Fig . A se încrucișa , a se întretăia ( ca firele unei urzeli ) . 5. Tranz . Fig . A pune la cale , a urzi o intrigă , un complot etc . ; a unelti ...

 

BARIERĂ

BARIÉRĂ , bariere , s . f . 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o șosea , peste o linie ferată etc . este oprită temporar ; p . ext . loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată . 2. Punct de intrare în oraș , unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare ; p . ext . periferie . [ Pl . : - ri -

 

CAFAS

CAFÁS , cafasuri , s . n . ( Înv . și reg . ) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într - un turn , din care se poate privi nestingherit în afară ; foișor . 2. Balcon unde cântă corul într - o biserică . 3. ( Înv . ) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o

 

CRUCE

CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...

 

HAȘURĂ

HAȘÚRĂ , hașuri , s . f . Fiecare dintre liniile ( negre ) , paralele sau întretăiate , egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură , pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic , pentru a da anumite indicații

 

INTERSECTA

... INTERSECTÁ , intersectez , vb . I . Refl . ( Despre linii , drumuri etc . ) A face o intersecție ; a se întretăia

 

   Următoarele >>>