Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ALĂUTĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 28 pentru ALĂUTĂ.

Gheorghe Asachi - Umelită alăută

... Gheorghe Asachi - Umelită alăută Umelită alăută de Gheorghe Asachi Umelită alăută, Alăută a lui Amor, Tu ce viața me trecută Ai cântat de multe ori, În zadar cu măgulie Și nădejde m-ai păscut; Cânt ... fost de vicleșug. Ea ca Vănără îi frumoasă, Dar aș vre, ah, mie amar, Ca să fie mai duioasă, Sau să n-aibă atâta har. Alăută umelită, Vino, mângâie al meu sin, Du la Silvia oțărâtă Înfocatul meu suspin! Tânguindu-te, îi spune De năcazul meu cumplit Ce viața acum răpune ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Lăutarul (Iosif)

... Ştefan Octavian Iosif - Lăutarul (Iosif) Lăutarul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Vestit era odată lăutarul ! La zile mari, bătrîna-i alăută De cîte ori uc galbeni fu umplută Și-n loc de vin cu aur plin paharul. N-a fost o nuntă fără el ...

 

Alexandru Macedonski - Rondelul morii

Alexandru Macedonski - Rondelul morii Rondelul morii de Alexandru Macedonski Șoptiri și cântece vrăjite O-mpăciuire torc sub plute, Ca flaute și alăute La scocul morii părăsite. Amărăciunile trăite În stinse zări rămân pierdute. Șoptiri și cântece vrăjite O-mpăciuire torc sub plute. Mucigăirile-nverzite Îmbracă jgheaburile mute Cu florile lor nentrecute, Iar peste apele-adormite, Șoptiri și cântece

 

Antim Ivireanul - Postfața Evangheliei greco-române, tipărită la București, în anul 1693

... cetitori, cătră cei meșteri și iscusiți și înțelepți și nevoitori tipografi, cu aciastă de bogoslovie cu patru strune și cu toată alcătuirea de dulcele glas alăută, a ceii în trei staturi dumnezăiri, capul ceii fără prihană ai noastre credință, sfânta, zic și dumnezăiasca Evanghelie. Dintru carea noi luminându-ne ...

 

Constantin Negruzzi - Apolog (variantă la Domnul P. Prunco)

Constantin Negruzzi - Apolog (variantă la Domnul P. Prunco) Apolog de Constantin Negruzzi Apărut cu titlul Domnului P. Prunco, în Alăuta românească , 1837, 14 martie Tot timpul care oamenii    Pe lume îl petrec, Preste roata Norocului    A se sui se-ntrec; Iar când acum se bucură    Că s-au urcat pe ea, Gândind să-și facă mendrele    Precum nădejduia, Rotunda roată răpede    Pe schițe se-nvârti, Și mândrul poticnindu-se,    Cade cum nu gândi. Iar omul ce de rație    Se tot călăuzi, Și-n toată vremea cumpăna    În orișice păzi, Nu-i pasă dacă vifore    Pe lume s-au stârnit, Vârtejele-ntâmplărilor    Îl află liniștit. El știe că furtunele    Nu pot lung timp ținea, Curând veni-va soarele    Ce le va-mprăștia. Cunoaște jucăriile    Vicleanului Noroc, De-a lui favoruri putrede    Râzând, își bate joc. Acest fel traiu-i limpede    Se trece liniștit, Și când moartea s-apropie    Îl află

 

Gheorghe Asachi - La introducerea limbei naționale în publica învățătură

Gheorghe Asachi - La introducerea limbei naţionale în publica învăţătură La introducerea limbei naționale în publica învățătură de Gheorghe Asachi în Moldavia, la 1828 Cele neguri ce-s în râpa Aheronului născute, A lor aripi întinsăse prest-a Daciei câmpie, Iar fantomi a nopței oarbe, prin un somn de trândăvie, Țineau mult timp îngânată a românilor virtute. Muzele-n nemernicie spăimântate umblau și mute, Neputând a patriei limbă din uitare să învie, Și păstorul numai, singur, cu-ntristată armonie, Românesc cântec sunat-au pre cimpoi și alăute. Însă Pronia îndurată a sfărmat fatale fere, Ș-a doritului Luceafăr ni răsare-acum scânteia, Ce pre soarele minește de la depărtate sfere. Așteptând românii ziua, când văzură raza-ntăia, Înălțând spre ceriul ochii, c-un suspin de mângâiere, A-nvierei mele, zis-au, ziua-ntâi va fi

 

Gheorghe Asachi - La patrie

... Gheorghe Asachi - La patrie La patrie de Gheorghe Asachi Un viu dor mă-naripează și mă-ndeamnă din giunie Ca să cerc pe alăută românească armonie. Acest vers, ce sun-aice, lui Apolo nu-i strein, Fiind gemine cu rostul ce-i urzit din cel latin. Armoni-a ...

 

Gheorghe Asachi - List

... Gheorghe Asachi La conțertul dat în Iași pe Teatrul nou, în 11 ianuarie 1847 Din cea zi de când Orfeos, mărit zeu de armonie, Pe-alăută-ncântătoare țărmul tracic răsuna Și în Ă©stazul simțirei fiare, codrii și părâie Prin virtutea melodiei îmblânzindu-i fermeca, Nu sunase până astăzi în a ...

 

Gheorghe Asachi - Pleiada

Gheorghe Asachi - Pleiada Pleiada de Gheorghe Asachi Odă cătră poeții români. La ocazia publicărei Pleiadei politice a d. Constantin Negruzzi, unde era trecut, între alți poeți iluștri, și numele lui Gh. Asachi [1] În a cerului tărie șase stele scânteiază Ș-între cele fără număr răspândesc mai viu lucor, Precum soarele pământul ele mintea luminează Cu cea rază ce purcede de l-al lumei Urzitor. Acolo petrec în faimă geniile fericite, Care sunt de a lor muză nemurirei consfințite. Nu averea, nici fortuna, nu drit moștenit-au nume După moarte deschid poarta la mausoleul stelit, Nici poate să înfrâneze pizmătara oarbă lume Zborul celui ce-n virtute, fiind în ea, a trăit. Pre poeta la luceferi duce-a geniei făclia, Entuziasmul l-aripează, cale-i face armonia. Acolo dintăi profeta, cântător de imne sânte, A depus antica harfă, mântuind pe Israil. De-acolo răsună încă înfocatele cuvinte A lui Omer, Oraț, Pindar, lui Ovid, Corneil, Virgil, Milton, Șiler și Petrarca de-colo pre oameni cheamă La virtute, l-amor nobil, și-s a tiranilor teamă. Voi, ce-n sân purtați pe-Apolon, patrioți ...

 

Gheorghe Asachi - Poetul (Asachi)

Gheorghe Asachi - Poetul (Asachi) Poetul de Gheorghe Asachi Dedicat d-sale d. Vasili Alecsandri Viersul care-ntâia oară a sunat în Românie Pe-alăuta ce de secoli fără coarde-a fost rămas, Spre-aminti a patrii fapte prin a doinei armonie, Dupre metrul care muza l-a dictat de pe Parnas, Va trăi atâtea timpuri cât Pionul, petros munte, Între nouri inal a-va maiestoasă a lui frunte. Deși cântul a lui Omer poartă cea întâi cunună, El nu-ntunică pe Pindar, nici a lui Alceos ton, Înfocatele suspinuri și cuvintele-ncă sună A Safei înamorate și a lui Anacreon Nice între a Greciei zâne a brilat numai Elena, Pe eroi și pe filozofi n-a produs numai Atena. Înainte de Ahiles și de falange spartane, Vie uit-au și al ei eroi, care-umpleau în timpul lor, Prin virtute 'nțelepciune și prin fapte miliane, Lumea toată de esemple, de mirare și lucor; Însa geniile acele, demne chiar de nemurire, Zac uitate, c'un poet n-a lasat de ...

 

Ionică Tăutu - Epitaf (Tăutu)

Ionică Tăutu - Epitaf (Tăutu) Epitaf de Ionică Tăutu Informații despre această ediție Publicată de Mihail Kogălniceanu în Alăuta românească (nr. 5, 1838, p. 52–54).     Zac fără suflare,     În vecinic-uitare     Aici în mormînt ;     De toți despărțită.     În veci părăsită,     Mă-ngrop în pămînt.     Așa-i la o floare,     Ce-a vîntului boare,     Cu-a zorilor plîns     O să fac să răsaie ;     Săcerea d-o taie,     Tot lustrul i-au stîns.     Mărirea, averea,     Norocul, puterea,     Toate-s acum lut ;     Și nu duc cu mine,     Decît rău sau bine.     Ce-n lume-am făcut.     Fericirea-i dusă,     Lumina-i apusă,     Și tot ce-am lăsat     Îi spre neuitarea,     Și spre pomenirea     Tristului bărbat.     Inimilor vie,     În nemernicie,     Iară sfat le las,     C-așa să petreacă,     Cum ar vre să facă     Într-al morții ceas.     Rudele o slabă     Mîngîiere aibă,     C-în negrul pămînt     Precum legea scrie,     Întru vecinicie     N-om vidè curînd.     Așteaptă, cetește,     Trecător oprește,     Pașii nu grăbi,     Marginea-ți va spune     Uitatul meu nume,     De voiești a-l

 

   Următoarele >>>