Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AȘTEPTAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 917 pentru AȘTEPTAT.

Mihail Săulescu - Celei așteptate

Mihail Săulescu - Celei aşteptate Celei așteptate de Mihail Săulescu Informații despre această ediție     Tu ce mă faci să cânt și să visez acuma,     Eu văd că ești departe, și poate n'ai să vii...     Și cine ești, eu nu știu, cum cine sunt, nu știi;     Dar simt că ești frumoasă, că ochi albaștri ai,     Că porți ceva în tine din rozele de Mai,     Tu, care ești departe — și poate n'ai să vii...     ... Și cine știe? Poate e visul meu de vină,     Căci el îți dete viață, și doar în el trăești,     Tu, care azi nu ești —     Și poate nici odată aevea n'ai să fii...     Dar eu visez — și visul aripile-și întinde,     Dar eu visez — și visul din nou mai mult s'aprinde,     â€” Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit,     Tu, care nu ești astăzi, și poate n'ai să fii     Ori ești, — dar prea departe, și pururi n'ai să

 

Mihai Eminescu - Părea c-așteaptă...

Mihai Eminescu - Părea c-aşteaptă... Părea c-așteaptă... de Mihai Eminescu Părea c-așteaptă s-o cuprind în brață Și fața mea cu mânile-i s-o ieie, Ca să mă pierd în ochi-i de femeie, Citind în ei întreaga mea viață. Dar când s-o prind, ea n-a voit să steie Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i față; Pândind, cu ochii mă-ntreba isteață: Să-mi dea o gură, ori să nu-mi mai deie? De-astfel de toane vecinic nu te saturi, Oricât o rogi, ea tot se dă în laturi Ș-abia la urmă parcă tot se-ndură. Împrotiviri duioase-a frumuseții În lupte dulci disfac urâtul vieții, Ce n-au amar, fiindcă au

 

Cincinat Pavelescu - E-așa de tristă așteptarea

... poate-aude... Și-așa de grea e resemnarea Și-așa e chinul de amarnic, Când tot aștepți, aștepți zadarnic Și știi că n-ai ce aștepta... Încât de s-ar găsi cuvinte Să-exprimi a tale simțăminte, Să poți așterne pe hârtie Și suferință, Și durere, Și lacrimile ce ...

 

Carol Scrob - Valurile Dunării

Carol Scrob - Valurile Dunării Valurile Dunării de Carol Scrob Muzica: Iosif Ivanovici . Informații despre această ediție    Barca pe valuri saltă ușor Inima-mi bate plină d'amor Dulcea speranță e-n al meu pept. Vino, ah! vino, că te aștept. Vino n-ai teamă, Dorul te chiamă, Să plutim vesel și să cântăm, Și-n fericire Spre nemurire, Brațe-n brațe să ne-avântăm. Să te sărut cu dor, cu foc, Timpul fugar să-l țin în loc. Să mă săruți cu foc, cu dor, Să tot trăiesc să nu mai mor. Ah! Cerul atunci e mai-ntins, Soarele parcă e mai aprins, Și-n ochii tăi senini zăresc Un raiu Dumnezeesc. Barca pe valuri saltă ușor, Inima-mi bate plină d'amor, Dulcea speranță e-n al meu piept, Vino, ah! vino, vin, eu te aștept. Ah! vino, te aștept, vino, te-aștept, Dulce speranța e sânul meu, Vino, ah! vino, Vino, vino, te-

 

George Coșbuc - Ideal

... de-mpărat veni Și-a doua zi, și-a treia zi, Și-n toate zilele pe rând, Încete clipe numărând, Tot aștepta doar o veni Flăcăul mai curând. Grăbitul soare scăpăta, Și fata tot acolo sta; Și noaptea umedă din văi Venea pe-ntunecate căi; Târziu în ...

 

Ion Luca Caragiale - Politică

Ion Luca Caragiale - Politică Politică de Ion Luca Caragiale Apărut în 1893 - Domnule, mai trebuie materie, îmi zice tipograful. - Multă? - Multă. - Bine, așteaptă. Poftim - zic eu în gându-mi - poftim de scrie mofturi fără inspirație. A! de ce n-am avut bunul gând să scoatem un ziar politic grav, în loc de Moftul ăsta! Ce abundentă materie! Ce comodă viață! și ce onoare! Ce satisfacție morală! Un redactor grav, al unei gazete grave - asta este o situație socială înaltă... Dar niște moftangii! Da, dar avem satisfacția că... - Domnule, mă-ntrerupe zețarul, să mai aștept? - Da, să mai aștepți, și dacă asta te ostenește prea mult, fii bun și dă-mi o idee, o inspirație... Ce rubrică lipsește? - "Politica". - "Politica"? așteaptă... Mă execut la moment! Și încep să scriu și dau filă cu filă pe nerăsuflate acestui monstru de zețar, care se hrănește cu manuscris... Brrr! murdară hrană! Legea maximului Destul! Națiunea este sătulă de turpitudinile, mișeliile, jaful, corupțiunea, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloșia și scârba acestui regim poreclit conservator, regim vitreg și căzut, corupt și corupător, infam și infamant. Națiunea e sătulă: Destul! Ce vor oamenii-strigoi, ieșiți din tenebrele ...

 

Elena Liliana Popescu - Imn Libertății

... teamă am hotărât să-nfrunt ursita, nebănuind că ea mă cheamă, imaginându-mi reușita Dar nu și cine e învinsul în lupta înfricoșătoare ce m-aștepta în necuprinsul acelei Clipe – necesare, A înfruntării decisive, dintotdeauna așteptate, înscrisă-n sfintele arhive de adevăruri revelate. Nemaisimțind decât Iubirea ce-n ...

 

Ion Luca Caragiale - O lacună

Ion Luca Caragiale - O lacună O lacună de Ion Luca Caragiale Lache Diaconescu și Mache Preotescu sunt impiegați în aceeași mare administrație și totodată sunt foarte buni prieteni. Pe lângă acestea, Mache s-a logodit zilele trecute cu sora d-nei Diaconescu, d-ra Cecilia Pavugadi, care-și termină la vară cursul de piano la conservator. Colegi, prieteni și cumnați... În această întreită calitate, cei doi camarazi ies de la cancelaria lor la șase ore seara și, sub aceeași umbrelă, pornesc pe Calea Victoriei la vale, să se abată pe la o băcănie; trebuie să târguiască niște mezeluri pentru masă — Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia. În treacăt, Mache ia, de la o cofetărie, bomboane și prăjituri, și dintr-o florărie două buchete. Pentru cine?... Ghiciți... Se-nțelege că dintre cei doi camarazi cel mai grăbit nu este Lache. De aceea Mache îi zice, de câte ori Lache vrea să se oprească la vreo vitrină: — Lasă, monșer; ai mai repede, ca e târziu; să nu ne aștepte damele! La care, Lache răspunde: — Lasă, monșer; știu eu; nu o să ne punem la masă de acum. Dar Mache replică: — Da, ...

 

Alexei Mateevici - Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim

Alexei Mateevici - Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim de Alexei Mateevici Glasuri de bucurie, Laude și rugăciuni, Din cântarea gurii vie Și a chimvalurilor struni... Iudeea slobozită Poate-și cânta izbăvirea? Roma [1] poate-i biruită Și venitu-i-a pieirea? Împăratul cel puternic, Așteptat cu nerăbdare Poate vine falnic, mare La norodul său nemernic? [2] Drumul dinspre Galileea Tună-n vuiete de glasuri, Parcă toată Iudeea A uitat a ei necazuri... Și mulțimea zgomotoasă Merge-n valuri de lumină, Așteptând pe căi pietroase Rămurele de măslină... Poarta mare din cetate S-a deschis de dimineață, Gloate vii și bucurate Iese-n mâine cu verdeață, Și-a lor veselă ,,osană"... Prin împrejurimi răsună... Calea cea galileeană Cu Împăratul le-mpreună... ,,Bucură-se Cel Ce vine Întru Dumnezeu la noi, Cel Ce lumea cu-a Lui mâine Slobozește de nevoi; Și-n blagosloviri trăiască Al Davidului Fecior, Ce-a venit să izbăvească, Ce-a venit Mântuitor!" * Glăsuiri de bucurie, Laude și rugăciuni, Din cântarea gurii vie Și a chimvalurilor struni, -- Ele oare ce înseamnă? ...

 

Cincinat Pavelescu - Patru epigrame

... și-a strâns manuscrisul în buzunarul unde ținea hârtiile... de valoare. Acestea însă se vede că n-au mulțumit pe judecătorul meu, care n-aștepta decât 25 lei, și vedea, cu deznădejde, că nu mai sosesc. Atunci am fost rugat de el să urmez jocul acesta până când spiritualul bancher ... a repetat, și noi ne-am ales din nou numai cu platonismul onorabil al unor admirațiuni pline de cea mai caldă sinceritate; însă ce aștepta judecătorul sunătorul nu sosea. Atunci, indignat și hotărât să-și continue partida cu orice preț, m-a somat să fiu mai precis, să ...

 

Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!

Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă! Când stăpânul nu-i acasă! de Emil Gârleanu În odaie, liniște. Liniște și-un miros! Pe polița din dreapta, pe o farfurie, stă uitată o bucată de cașcaval. Mirosul de brânză proaspătă a străbătut până în cel mai îngust colțișor al casei. Și din gaura lui, din gaura de după sobă, șoricelul nu-și mai găsește locul. Parcă-l trage cineva de mustață afară. Să iasă, să nu iasă? Mai bine să se astâmpere. Să se astâmpere, ușor de zis; dar cașcavalul? Vezi, asta-i asta: cașcavalul. Să-nchidă ochii. I-a închis. Prostul! Dar ce, cu ochii miroase? Și brânza-i proaspătă. Mai mâncase așa bunătate acum vreun an. Dar parcă nu-l momise într-atâta ca aceasta de acuma. Să încerce. Face câțiva pași mărunți până-n marginea ascunzătorii lui. Măcar s-o vadă. Unde-o fi? De unde-l vrăjește, din ce colț îl poftește cu atâta stăruință la dânsa? A! uite-o colo, pe farfurie. Dacă-ar îndrăzni! Dar cum? Să meargă mai întâi pe lângă perete până la divan. Așa, bun! Pe urmă... Pe urmă pe unde s-o ia? Pe ...

 

   Următoarele >>>