Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CLAVIR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru CLAVIR.

Traian Demetrescu - Clavirul

... albe pe clapele sonore Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind; Erau în miez de noapte târzii și tainici ore... Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!... Tăcuse deodată, și fruntea ei curată Alăturea de mine se rezemă ușor, De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată, M-apropiai atuncea sfios ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie

... că ești mic? II Viscolea cumplit afară și era o noapte sumbră, Se ghiceau, plutind prin colțuri, bestiale năzuinți, Ș-arătând ale lui clape, un clavir zâmbea din umbră Ca o tânără femeie ce-și arată albii dinți. Scaune și canapele având droturi sfărâmate Prin zgâita lor damască de un verde ... prima ei iubire, primul vis de poezie, Care face să vorbească inima unei femei. Dreaptă ca o somnambulă, ea lovește-automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir, Pe când ochii ei în zare urmăresc un chip simpatic Rentregind cu-ncet conturul unui dulce suvenir. Vântul scutură fereastra! — Ea nu vede, nici ... nemuritori. Ochii ei pierdeau cu-ncetul fixitatea lor grozavă, Și pătrunsă de-o simțire dureroasă, dar suavă, Degetele-i descărnate de abia mai izbutesc Din clavir să redeștepte cântecul dumnezeiesc... Mizerere! Mizerere! Dânsa-n lacrimi izbucnise... Pe octavele-amuțite mâinile-i încremenise... Ea uitase ce e plânsul de sunt ani îndelungați ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)

... cel de carne, Nu hârca-i infinită, ci cugetarea mea: Artistul făr-astâmpăr ce nentrerupt îmi joacă Pe clapele din creier, cântând ca p-un clavir. Și clapele tocite se prennoiesc, se schimbă; La locu-i nu rămâne nici una dup-un an; Dar eu sunt tot același prin tot ce ... mai acoardă, îl spulber cu mânie, Sau fără supărare îl părăsesc și plec. Și pleacă cugetarea-mi să-și cate alte clape P-un alt clavir... Poete! pășește mai încet! Nu dezvăli deodată altarul nemuririi: Lumina-i amețește pe cei nedumeriți. În mine-i infinitul!... Dar eu și hotentotul Un Cezar ... petrece, cântă, joacă, Trăiește luni o clipă, o clipă, nu mai mult. Extazul n-are-a face cu clapele din creier, Deși-n clavir răsună, spunându-i ce-a simțit: O povestire lungă, cuvinte și cuvinte, Măcar c-a fost o clipă, o clipă, nu ...

 

Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești

Paul Zarifopol - Din istoria poeziei româneşti Din istoria poeziei românești de Paul Zarifopol Alexandrescu - Bolintineanu Cu acești doi poeți munteni, prin excelență așezați între clasicii noștri școlărești, stăm în plină influență a poeziei franceze. Pe Alexandrescu îl cunoscuse Ion Ghica elev la Sfântul Sava, băiat măricel începea să-i mijească mustața băiat măricel cu memoria plină de versuri din clasicii francezi. Îmi pare că epistolele, satirele și fabulele formează inventarul bun al lui Alexandrescu. Orientarea lui naturală a fost clasicistă. Melancolia întrucâtva insistentă, sentimentalism pe tema ruinelor, a fantomelor trecutului, sunt teme literare pe care le impunea literatura apuseană pe atunci. S-a observat, cu dreptate, că adoptarea unor teme ca aceasta nu ne permite a vorbi hotărât de un romantism român. Românii care căutau a face poezie în anii 30 până la 40 luau ce găseau pe piața literară franceză. Romantică era poezia aceasta franceză la ea acasă, în București și în Iași ea nu era romantică, era poezia nouă din Apus, poezia pe care tinerii români aveau a o pune împotriva poeziei de imitație neogreacă. Romantism nu puteam avea, pentru că nu avusesem ...

 

Vasile Alecsandri - Un salon din Iași

... PE CANAPEA: Făcându-ne să auzim romanța. Cânt-o numai pentru noi, ca să vedem dacă poezia e vrednică de armonia cântecului: (Dama de lângă clavir, rugată de toți, primește, în sfârșit, și cântă următoarea romanță cu un glas limpede și duios:) Ce gândești, o! Margărită, Când de visuri ești răpită ... TOȚI (încântați și bătând din palme) : Bravo! bravo! minunat!... Doamna mea, ai un glas de înger. (O sută de complimente zboară împrejurul damei de la clavir.) DAMA DE PE JILȚ: Romanța e de minune; dar sunt foarte intrigată de a ști cine-i acea Margărită atât de frumoasă? DAMA ... CLAVIR: Socotiți poate că e vreo persoană în ființă?... Vă înșelați. Domnul X e un original înamorat de o floare. DAMELE (apropiindu-se iute de clavir ... trovato , zic italienii. Dar oricum să fie... primește, draga mea, mulțumirile noastre pentru plăcerea ce ne-ai pricinuit prin cântecul Mar găritei . DAMA DE LA CLAVIR (zărind pe X lângă ușă) : Complimentele d-voastră se cuvin mai cu drept autorului. Domnule X, vină de culege laurii ce meritezi. DOMNUL X (intrând ... vă rog să nu râdeți prea tare de glasul meu. DAMELE: Fii liniștit; vom râde cât se poate de încetișor. (Domnul X se pune la ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Aș pune cruce sărăciei

... aș fi un pictor meșter de icoane, Să zugrăvesc tablouri după toane, Împodobind biserici și castele. Potop de daruri, aur și coroane, De-aș ști clavir, vioară ca, prin ele, Să desfătez boierii-n cafenele Ori să culeg aplauze-n saloane. Nu-mi va zâmbi norocul niciodată: Pe lume tu mi ...

 

Grigore Alexandrescu - Mângâierea

Grigore Alexandrescu - Mângâierea Mângâierea de Grigore Alexandrescu Unei tinere femei De ce urăști viața, tu, fiica Armoniei? De ce dintr-al tău suflet nădejdea ai gonit? Care dureri ascunse, vrăjmașe bucuriei, A vârstei nălucire și visuri ți-au răpit? Tu n-ai deșertat cupa ce încă este plină; Tu nu știi de-ți păstrează otravă sau nectar; Dar plângi! Zefirul astfel fără cuvânt suspină; Toată lacrima-n ochi-ți e un mărgăritar. Eu nu voi să adaug a ta melancolie, Să-ți zugrăvesc icoana durerii omenești, Să desfășor în ochii-ți a mea copilărie, Ca osândă de moarte în care să citești; Să-ți arăt împrejuru-mi un larg cerc de morminte În care dorm frați, rude, părinți ce m-au iubit; Să vezi ce e durerea, să vezi de-aveam cuvinte, Când chiar de provedință nevrând m-am îndoit. Să vezi apoi în lume cumplita răutate Otrăvindu-mi ani, zile, chiar umbre de plăceri; Să vezi... Ah! atunci numai, atunci ai vedea poate Câte un singur suflet cuprinde-n el dureri! Lumea mă crede vesel, dar astă veselie Nu spune-a mea gândire, nu m-arată cum sânt! E haină ...

 

Heinrich Heine - Aș pune cruce sărăciei

... aș fi un pictor meșter de icoane, Să zugrăvesc tablouri după toane, Împodobind biserici și castele. Potop de daruri, aur și coroane, De-aș ști clavir, vioară ca, prin ele, Să desfătez boierii-n cafenele Ori să culeg aplauze-n saloane. Nu-mi va zâmbi norocul niciodată: Pe lume tu mi ...

 

Iulia Hasdeu - Magdalena

Iulia Hasdeu - Magdalena Magdalena de Traian Demetrescu Cînd jalea vîntului tomnatic Prin desfrunziții arbori trece, Tu te gîndești la baluri, doamnă, - Eu mă gîndesc la soba rece... Cînd primii fluturi de zapadă Plutesc în zarea albicioasă, Tu te gîndești la rochii scumpe,— Eu mă gîndesc că-s zdrențuroasă... Și cînd în nopțile de iarnă Cînți la clavirul tău, visînd, Tu te gîndești că ești iubită, — Eu mă gîndesc c-o să mă

 

Titu Maiorescu - Câteva aforisme

Titu Maiorescu - Câteva aforisme Câteva aforisme de Titu Maiorescu * O măsură a oamenilor și a lucrurilor este propria lor umbră. * Omul rău se pierde prin partea sa cea bună, omul bun, prin partea sa cea rea. * Don Quijote credea că morile de vânt sunt uriași. Oamenii de rând cred că uriașii sunt mori de vânt. * Sălbaticii din America schimbau aurul și mărgăritarele pentru cioburile de oglindă din Europa. Așa fac și copiii, și mulți dintre noi rămân copii toată viața. * Respectul exagerat pentru întregimea cugetării împiedică acțiunea. Căci orice faptă este o verigă ruptă dintr-un lanț infinit, și omul activ este din capul locului condamnat la fragment. * Oare pârâul de la munte ar fi așa de limpede și de voios dacă n-ar fi rece? * Ferește-te de a da sfaturi. Problema e prea grea și răspunderea mare. Tu dai sfatul după natura ta. Aceasta însă rareori se potrivește cu natura celui ce te întreabă. Altfel spui tu, altfel înțelege el. Sfătuind prudență, produci slăbiciune, și unde cereai tărie se aplică violență. Un element străin s-a introdus în sufletul celuilalt, și el și-a pierdut măsura. * Nemărginit ...

 

Traian Demetrescu - Magdalena

Traian Demetrescu - Magdalena Magdalena de Traian Demetrescu Cînd jalea vîntului tomnatic Prin desfrunziții arbori trece, Tu te gîndești la baluri, doamnă, - Eu mă gîndesc la soba rece... Cînd primii fluturi de zapadă Plutesc în zarea albicioasă, Tu te gîndești la rochii scumpe,— Eu mă gîndesc că-s zdrențuroasă... Și cînd în nopțile de iarnă Cînți la clavirul tău, visînd, Tu te gîndești că ești iubită, — Eu mă gîndesc c-o să mă

 

   Următoarele >>>