Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru JOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 848 pentru JOS.

Dorin Ștef - Antologie de folclor din Maramureș

... Mare iarnă și-o pticat Vine Crăciun cel bătrân Scoală gazdă din pătuț Darurile colindătorilor ( Pă drănița fântânii-ța ) Mulțămitură după colindă . Stărostitul colacului Colo jos, colo mai jos / Păcurarul sătul de oi Zeului Soare ( Răsai Soare, mândru, roată ) Merele căpătate de la Soare ( Măruț rămuratu ) A plugarilor ( Raza-i soare, doamna ... lată La fântână, la izvor Bădiță, de dorul tău Inima-n mine nu-i bună Cine scutură roua? Ai, hai și iară hai Colo-n jos, într-ale verz’ Nu fii, mândru, supărat Pe cărare de-a dreapta Măi mândruț cu cușmă neagră Foc, focșăraiu meu Frundză verde și ... 1990. Țiplea, Alexandru, Poezii populare din Maramureș , în Analele Academiei Române, seria II – Tomul XXVIII, 1905-1906, București. Indice de localități Ariniș / Asuaju de Jos / Bicaz / Băița de sub Codru / Băsești / Bârsana / Berbești / Biserica Albă / Borșa / Bozânta Mare / Botiza / Breb / Buteasa / Călinești / Cicârlău / Chiuzbaia / Cornești / Cupșeni / Curtuiușu Mare / Dragomirești / Desești ... Preluca Veche / Poienile Glodului / Rona de Jos / Rogoz / Rozavlea / Sat Șugatag / Săcel / Săcălășeni / Sălsig / Săliștea de Sus / Săpânța / Șieu / Valea Izei / Valea Stejarului / Vișeu de Jos ...

 

Anton Pann - Critica oamenilor

... zicînd: - Ce nerod: Că el, bătrîn, n-are hal, Ș-a pus copilul pe cal, Care este putincios Să se ducă și pe jos Și să fi-ncălecat el, Ce bătrîn prost și mișel! Iar bătrînul auzind Pe oameni asfel vorbind, S-a rușinat oarecum Și puțin ... după el, Auzi pe alți rîzînd Și după dînsul zicînd: - Mă! ce bătrîn nătărău! A lăsat pe pruncul său Ca să alerge pe jos, Mic și crud, neputincios, Și nu-l suie după șa, Că nu este greu așa. Bătrînul iar auzind Acestea lumea vorbind, Puțintel daca s-a ... deșele bietul cal! Bătrînul om, vai de el! Văzînd că-l rîd și asfel, După ce s-au depărtat, De tot au descălecat, Și pe jos calul trăgînd, Auzi pe alți zicînd: Uită-te oameni neroși! Gugumani și ticăloși! Că un cal voinic de drag Și de căpăstru îl trag, Nu ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi

... cea mai cu putere; Căci nu credeai c-un suflet se face și mai tare, Călindu-se-n tăcere!... IV Suspinul, ca scânteia ce cade jos în paie Sau p-un covor de spice, Pândind o adiere s-o umfle-ntr-o văpaie Și-n slavă s-o ridice; Suspinul, când ... suspinul nostru pe litfa n-o mai lasă A-și bate joc de țară!... X Și țara se deșteaptă, voioasă, zâmbitoare, Plăpândă, răsfățată; Jos florile dezmiardă, se uită sus la soare, De raze-nconjurată; Scăldându-se-n lumină, din ce în ce mai vie, Ca trandafiru-n rouă, O ... asta oare? XV Mai știm că mortăciunea se-ntâmplă câteodată Să strângă din sprâncene, Ori ochii să deschidă, ori mâna-i înghețată S-o lase jos alene, Și frica ne cuprinde... dar amăgirea trece Și nu ne mai înșeală: Cadavrul nu se scoală, cadavrul este rece, Mișcare mașinală!... XVI O, nu ... strivit chiar oul, din fundul negrei groape Învie mai turbate! Nu mai greși d-acuma! Trecutul să te-nvețe! La vânătoare, frate! La vânătoare! Însă... jos

 

Emil Gârleanu - Gâza

... dârlogii, până ce călărețul îi lăsă cu totul slobozi. Acum mergea cu capul în pământ, cu coama împrăștiată în tot lungul gâtului, cu buza de jos spânzurând, cu mijlocul frânt. De sus cădeau razele soarelui ce-i străbăteau prin păr și-i beșicau pielea. Dealul se urca rotunjit, ca un sân ... prăvăleau repezi, scufundate, acoperite de alunișuri. Unde și unde, câte un stejar se ridica din fundul prăpastiei, deodată, mânios parcă, dar vârful lui rămânea mai jos de înălțimea șoselei albe, ca un drum de moară, înecată de colb la cea mai mică adiere de vânt. Calul se opri câteva clipe, suflă ... Stăpânul său se coborî, deschise poarta, căci jitarul lipsea, nu mai încălecă, îi aruncă dârlogii peste oblâncul șeii, de-i încordă gâtul, și porni pe jos. În mijlocul satului, lângă biserică, se opri. Ajunsese la crâșmă. Pe lavițe, femei, moșnegi și câțiva copilandri stau cu pieptul peste masă, cu capul sprijinit ... de oțet. Spre crâșmă se auzeau glasurile celor ce beau. În cătina de alături vrăbiile îl asurzeau. Frânt de drum, înecat de colb, plecă în jos capul. Deodată un zumzet ușor îi lovi auzul și, în aceeași vreme, un fior îl furnică în tot trupul. O gâză mică, obosită să mai ...

 

George Topîrceanu - Balada munților

... George Topîrceanu - Balada munţilor Balada munților de George Topîrceanu I S-au ivit pe rând în soare, Jos, la capătul potecii, Turma albă de mioare, Noatinele și berbecii. Sunet de tălăngi se-ngână. Sub poiana din Fruntarii, Zăbovește-n deal la stână Baciul ... fără flori, Singuratice poiene Cu mesteceni visători... Rar trezesc în a lor cale Câte-o piatră sub copită. Iar când drumul se prăvale Jos, la coastă povârnită, Calcă baciul ca pe gratii Și-i strunește blând cu gura: - Cătinel, feciorii tatii, Ca să n-o pornim de-a ... lui larmă, când și când, Ca o voce omenească Până sus pe culmi tresare, Preajma mută s-o trezească Din senina ei visare. Tot mai jos apoi se lasă Poala norilor pe munte. Vin din iarna-ntunecoasă Zile lungi cu ploi mărunte. Neguri dese-ncep să cadă, Se târăsc în jos ...

 

Ion Luca Caragiale - Decadență

... să strig ca un turbat: sus poporul! Iată ce înțeleg eu prin orator. S'a pierdut astăzi, din nenorocire această școală mare: Ť Jos reacțiunea! jos ciocoii! sus libertatea, egalitatea și fraternitatea! sus boborul! Å¥ Și la glasul amicilor boborului, boborul, ridicând reteveiul, simbolul suveranității sale, izbucnea, la adresa vampirilor, cari ... până'n prăsele în sânul nenorocitei Românii, iar cadavrul ei sângerând s'a aruncat la picioarele tigrului negru pe care-l chiamă Partenie! Jos!... Sus!... Sus!... Jos

 

Ion Luca Caragiale - Termitele...

... mijlocul veacului trecut, vreo treizeci de ani de-a-rândul, a fost în departamentul Franței numit Charente infĂ©rieure (Șaranta-de-jos). Micul fluviu Charente se varsă în Oceanul Atlantic la vreo cincizeci de kilometri mai spre miazănoapte de gura măreață a Girondei. Între aceste ... ocultă de destrucțiune. Își sfredelesc galerii pe subt pământ, la 'ntuneric, până la zidurile locuințelor sau a magaziilor, de aici coboară drept în jos până dincolo de temelii, pe urmă trec pe sub temelii, și apoi suit în sus drept înăuntru prin podele. De acolea 'ncolo au pus stăpânire ... văzut la Rochefort cum, într'o singură noapte, termitele pătrunzând prin piciorul unei mese, d'asupra căreia sta geamantanul unui inginer, au scobit piciorul de jos în sus, au trecut prin tabla mesei, pe urmă prin fundul geamantanului înăuntru, unde au ros tot; așa că a doua zi nu ... a treia zi erau nimicite. Proptelele dela copăcei, și trunchiurile copăceilor și crăcile mai răsărite până la ramurile crude fără scoarță, erau scobite de jos până sus. Tavanele și podelele prefecturii se fărâmițeau și se scufundau. Într'o zi arhivele departamentului s'au găsit mistuite aproape în întregime, și asta ...

 

Ion Luca Caragiale - La Moși

... Moşi La Moși de Ion Luca Caragiale 1900 Vagoane de tramvai galbene și albastre, tramcare, trăsuri boierești, căruțe mitocănești și biciclete și lume multă pe jos... De pe atâtea strade și căi, ca de pe atâtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă ca-ntr-o mare zgomotoasă, pe bariera de ... loc până la ușă; împinge cu puterea desperării pe toți de pe platformă și dă să sară; vagonul se pune-n mișcare; moașa se aruncă jos făcând un pas fals. Bragagiu, de două ori salvator! Dacă nu-l apuca în brațe, cine știe ce se-ntâmpla cu cocoana Lucsița, cum e ... că se aude prin toată uruiala un sunet de timbru: un vagon se oprește. Doi tineri eleganți de pe treapta platformei de dinainte se dau jos scuturându-și pantalonii și pulpanele redingotelor de contactul cu mitocanii. Locuri goale! Cocoana moașa se aruncă cu toată bravura, apucă bara de fier, suie treapta ... la alt vagon. - Da' țe? nu e tot vagonul vostru? Am plătit până la bareră... m-am dat zos... - Dacă v-ați dat o dată jos - întrerupe conductorul - trebuie să plătiți a doua oară. - A doua oară? Bravos! frumoasă sarlatanie! Dar în sfârșit plătește și ia biletul ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie

... Băbeni-Muscel. aruncă pe spate, și le mișcă moale și gras în mersul lui șontâcâit pe piciorul drept. Ochii adormiți nu spun nimic. Buza de jos se răsfrânge pe bărbie. Pieptul dezvelit e blănit cu păr roșcat, ca de vulpe. Zdrențos, murdar, desculț, cu părul capului vițioane, sărac, idiot și liniștit ... Zobie, iară el, clătinat pe picioare, zâmbi. Și câteva lacrimi, cotind după scofâlciturile feței, îi alunecară la vale. Când ajunseră în muchia Gruiului, se așezară jos ca să se odihnească. Negustorii începură a zărvăi ducându-se spre târg. Câțiva copii sunau din fluiere. Cocoșii s-auzeau la întrecere dintr ... gușatul. Veselia îi străluci în luminile ochilor. Îl înțelesese cineva pe pământ, și el numai atâta vroia. Apoi ridică pumnii încleștați în sus, îi trânti jos, scrâșni din dinți, strigând îndesat: "He! he!" Copilul, cu ochii căscați, în loc să se sperie, îi răspunse liniștit: — Și pe Mama-Pădurii... Făt ... și sfârși povestea și-și mângâie prietenul. Buza de jos se frângea pe bărbie. Scuipatul i-aluneca în creștetul copilului. La urmă se sculară de jos ...

 

Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele

... întoarse de se mai uită și în alte părți și zări, tocmai ce! într-o depărtare licărind o lumină ca o steluță. Atunci se dete jos și cu coșul într-o mână, iar cu urciorul de apă într-alta, târâș după dânsa, merse drept la lumina ce zărise. Aci daca ajunse ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer

... își închise iarăși întunericul. O uruitură se pierdu în depărtare. Kira își făcu cruce; fusul îi scăpă din mână; de greutatea tortului rupse firul, căzu jos și se învârti în jurul măciuliei. Niculina tresări. Kira o sărută în creștetul capului, se pipăi și oftă apăsat. Simțise mișcându-se în pântecele ei ... și privește neclintită. La o fugă de cal, acolo unde cerul se împreună cu pământul, se zărește un vălmășag de oameni care călări, care pe jos. Ei vin și vin încet. Vin prea încetinel... Kira se cutremură. Vin și vin domol. Chipurile lor uscățive, cu mustăți răsucite și cu ochi de ... Cel dintâi e Ursul, care lasă pistolul în oblânc și ucide cu pumnul. În sărici blănoase, cu căciuli cât căldările, ceilalți merg cu privirea în jos, ca într-un alai de jale. Tolopan, Cătănuță și Deliu poartă pe umeri sarcină, ce, de-ar fi mai mare decât pământul, nu i-ar ... roșii. — Unde e Șuer? strigă Kira... și pustiul se umplu de strigătul ei deznădăjduit. Când ceata haiducilor sosi în dreptul colibei și puse încetinel jos patul de tufani, Kira văzu pe Șuer învăluit în bunde, vânăt, cu gura încleștată, cu capul sfărâmat, cu mâinile întinse de-a lungul ...

 

   Următoarele >>>