Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LIRICĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 65 pentru LIRICĂ.

Paul Zarifopol - Proza lirică

... a unei forme. Prin aceasta cartea obține o savoare veche, curioasă; dar nu numai prin aceasta. Sturdza fixează, ca izvorâtor al acestui debit pur liric, o figură de diletant absolut. Perfecția desenului merge până aproape de marginile autoironizării, atât de scrupulos a inventariat autorul caracterele tipului. Ficțiunea primordială ...

 

Veronica Micle - Dialog liric

... Veronica Micle - Dialog liric Dialog liric de Veronica Micle Și-acum mă-ntreb eu: simțirea          adâncă Cum de se naște pentru un portret? Căci nu văzusem ochii tăi încă, Știam atâta ...

 

George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece

... nu numai stilistică, a acestor inspirații. Coșbuc era mai ales un mare artist al cuvântului, un poet expresiv și aproape deloc sugestiv și liric, Iosif — tocmai dimpotrivă: un poet sentimental liric, reflexiv. Despre Coșbuc, cu clasicismul lui cronologicește exotic, s-a spus de atâtea ori că e un fenomen literar straniu, o apariție unică ... emoție, o poezie curată, atingătoare și simplă ca un suspin. Dacă lui Iosif i-au lipsit vioiciunea și doza de copilăresc atât de necesare unui liric, dacă a fost adesea prea sfătos în ton și prea cuminte în expresii, e că a suferit prea de timpuriu în ...

 

Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France

Paul Zarifopol - Flaubert şi Anatole France Flaubert și Anatole France de Paul Zarifopol Războiul și romantismul, aceste două mari blesteme scrie Anatole France în La RĂ©volte des Anges. Despre război, pretind unii că vestitul pacifist ar fi zis mai târziu așa: dacă suprimi virtuțile militare, toată societatea se surpă. Dar lucrul nu-i sigur. Surprinzător n-ar fi, fiindcă France de mult s-a declarat pentru inconsecvența elegant-sistematică. Antipatia pentru romantism, însă, pare să se fi păstrat statornic, de când făcea cronici literare în Le Temps până la romanul din care am citat mai sus, scris la bătrânețe. Flaubert era, negreșit, greu împovărat de păcate romantice; France le-a însemnat în două lungi foiletoane, cu stăruința solidă pe care o inspiră antipatia, o antipatie, ce-i dreptul, bine stăpânită și binecrescută. Flaubert a fost romantic din suflet țapul ispășitor al nebuniilor romantice dobitocul ales în care au intrat toate păcatele poporului de genii romantismului datorește el cele mai strălucite absurdități, la care s-au adaus, desigur, și altele, din fondul lui propriu divagațiile din scrisorile și conversațiile lui sunt prodigioase. Și spre mai bună lămurire, France îl compară cu o paiață, ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Dl Panu asupra criticii și literaturii

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Dl Panu asupra criticii şi literaturii Dl Panu asupra criticii și literaturii de Constantin Dobrogeanu-Gherea Cuprins 1 I - CRITICA MODERNĂ 2 II - EPOCI ȘI CURENTE LITERARE 3 III - EMINESCU ȘI CURENTUL EMINESCIAN 4 IV - REMEDIUL DLUI PANU 5 V - CE-I DE FĂCUT? I - CRITICA MODERNĂ În foaia săptămânală Epoca literară au apărut patru articole intitulate Critica și literatura, datorite penei distinsului nostru publicist și om politic dl G. Panu. Această excursie critică în câmpul literelor române trebuie neapărat să măgulească pe literații noștri: de când junimiștii au părăsit-o, nici un om politic mai însemnat nu s-a ocupat de biata literatură. Chestiunile de ordine literară ridicate de dl Panu sunt de mare importanță și de aceea îmi iau libertatea să spun câteva cuvinte și asupra articolelor d-sale și asupra chestiilor literare tratate în ele. Nu-i vorbă, în aceste articole sunt numai o serie de afirmații pe care — probabil din lipsă de timp — dl Panu nu le-a dovedit, dar afirmările sunt făcute de dl Panu și importanța unui articol de multe ori se judecă nu atâta după conținut, cât după iscălitură. Să vedem deci ce ...

 

Alexandru Vlahuță - No. 7

... Alexandru Vlahuţă - No. 7 No. 7 de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 22, 7 iulie 1891 Damian, poetul liric, Trubadurul pesimist, Își lungește-a drum privirea Și pe gînduri cade trist. Căci în lumea asta crudă Și avară pentru el, A ... împrejuru-i În părăgini se prefac !... Capitala e pustie, Caldarîmul e de foc: Ce te faci acum pe vară, June fără de noroc?... Damian, poetul liric

 

Dorin Ștef - Istoria folcloristicii maramureșene

Dorin Ştef - Istoria folcloristicii maramureşene Istoria folcloristicii maramureșene de Dorin Ștef Notă asupra ediției → Editura Ethnologica, Baia Mare (2006), ISBN 973-87117-9-7 Notă asupra ediției I. Primele atestări documentare Secolul al XVII-lea. Codicele Petrovay (1672) / Secolul al XVIII-lea. Cronicarii moldavi și Școala Ardeleană. II. Epoca veche (1800-1900) Copiști maramureșeni: Uibardi, Botezat Lupu, Dumitru Țicală, Ioan Koman / 1869. Orientul. Ioniță Bădescu; S. Botezanu. Familia / Primii culegători maramureșeni: 1871.Teodor Michnea, A.P. Alexi; 1878. Grigore Balint, Ilie Pop; 1879. T. Mărgineanu; 1884. Colecție lăpușeană în manuscris; 1886 /1887. Florian Danciu; 1887/1888. Gavril Timiș, Ioana Bonațiu, Simion Sabo, Emil Bran; 1889. Ioan P. Coman, Gutinul; 1891/1892. Sieoanul; 1894. Petre Dulfu; 1897. Colecție anonimă. III. Epoca clasică (1900-1950) 1903-1904. Vasile Goja / 1906. Alexandru Țiplea / 1908. Tit Bud / 1909. Ion Bârlea / 1910-1913. T. Brediceanu, B. BartĂ³k, I. Bârlea / 1923. BĂ©la BartĂ³k, Pompei Hossu-Longin / 1924. Ion Bârlea / 1925. Tache Papahagi / 1931. Andrei Grobei / 1938. Petre Lenghel Izanu / 1945. Gheorghe Dăncuș IV. Epoca modernă (1950 – 2005) Urgia comunistă / Folclorul de tip nou / 1956. Centrul Creației Populare / 1957. Tiberiu Brediceanu / 1962. Folclor din Transilvania (culegere colectivă): N.I. Dumitrașcu, Petre Lenghel Izanu, ...

 

Titu Maiorescu - În chestia poeziei populare

... poetică a lui Alecsandri înțelege îndată că pe el a trebuit să-l atragă din poezia noastră populară mai ales elementul ei liric și contemplativ, și tocmai cu această particularitate, pe care d-ta o deprețiezi cu expresia "dulcegărie", Alecsandri ne-a făcut mai bine primiți ...

 

Garabet Ibrăileanu - Estetice

Garabet Ibrăileanu - Estetice Estetice de Garabet Ibrăileanu 1. Din punctul de vedere al plăsmuirilor și al senzațiilor, care sunt adevăratele elemente ale artei, poezia este expresiunea cea mai înaltă a artei. La muzică sunt numai senzațiuni și plăsmuiri auditive, la pictură numai vizuale, la sculptură iarăși vizuale. Poezia are însă toate plăsmuirile și senzațiile cunoscute. Poezia pe lângă că dezvoltă idei, ca și celelalte arte, dar conține chiar idei. Entuziasm în cel mai mare grad îl produce muzica și poezia. Muzica deșteaptă mai cu greu decât celelalte arte ,,idei senzuale". 2. Un stil umflat, lipsit de idei, e ca și un corp bĂșget, lipsit de sânge. Precum sângele nutrește, dă viață corpului, așa și ideile dau viață stilului. 3. Literatura românească va fi, când scriitorii se vor întoarce la popor, unde e și materialul, și formele, și stilul, și limba, căci limba, literatura, poezia sunt naționalitatea unui popor. 4. ...un popor nu-și poate justifica dreptul la existență distinctă în sânul popoarelor civilizate, decât dacă poate contribui cu ceva la cultura universală, dându-i nota specifică a geniului său. 5. Poezia e mai ales simțire, și simțirea, încă o dată, e lucrul cel mai individual, ...

 

Titu Maiorescu - Poeți și critici

Titu Maiorescu - Poeţi şi critici Poeți și critici de Titu Maiorescu 1886 Sunt de-abia 14 ani (acum sunt 36), de când prin câteva articole sub numele Direcția nouă în poezie și proză ne-am încercat să arătăm ce trebuie să se ceară de la o mișcare sănătoasă a literaturei române. Acele articole erau purtate de oarecare speranță, dar de mai puțină încredere. În poezie, Pastelurile lui Alecsandri erau un semn de renaștere, asupra lui Eminescu - "poet în puterea cuvântului" - se atrăgea luarea-aminte a publicului, Șerbănescu, Petrino, Matilda Cugler, Bodnărescu erau aprețiați. În proză - cu împotrivire energică în contra pedantismului Ciparo-Barnuțio-Pumnian - se cerea limba firească a poporului român, iubire de adevăr și cunoștință de cauză; din proza curat literară se relevau Alecsandri, Iacob Negruzzi, Gane; din proza științifică, între altele, primele încercări ale d-lor P. P. Carp, Lambrior, Th. Rosetti, Xenopol, chiar și ale d-lor Burla și Panu. Dacă privim astăzi la literatura din ultimii ani, timida speranță de atunci se poate schimba într-o încredere sigură pentru direcția sănătoasă a lucrărilor intelectuale în România. Nu doară că toți cei salutați la 1872 au împlinit ceea ...

 

Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială

Garabet Ibrăileanu - Evoluţia literară şi structura socială Evoluția literară și structura socială de Garabet Ibrăileanu Într-un articol din năurmăî-rul trecut, am încercat să arăt dependența strânsă a literaturii române de realitățile naționale. Această dependență am ilustrat-o prin diferite considerații asupra naturii influențelor străine, care au fecundat spiritul național și au înlesnit apariția și dezvoltarea literaturii române. Dar această teză se poate dovedi și prin alte fapte din istoria literaturii noastre. Să ne oprim asupra unuia din cele mai concludente: evoluția deosebită a literaturii naționale în Moldova, Muntenia și Ardeal. I Mai întâi, deosebirea dintre Ardeal și cele două "Principate". În prima epocă a literaturii noastre beletristice, Moldova și Muntenia au o literatură scrisă de boieri (Conachi, Văcăreștii, Momuleanu, om de casă boierească; pe atunci, numai boierii se puteau cultiva), o poezie lirică influențată de literatura franceză și de cea grecească nouă. În Ardeal însă, în același timp, apare o literatură epică și didactică, cu caracter popular, scrisă de intelectuali ieșiți din popor (acolo poporul a avut putința să se cultive mai devreme), rămași legați de popor, căci în Ardeal nu existau clase superioare naționale, care să absoarbă și ...

 

   Următoarele >>>