Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru M��JAR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru M��JAR.

Vasile Aaron - Anul cel mănos

Vasile Aaron - Anul cel mănos Anul cel mănos de Vasile Aaron Informații despre această ediție Fragment.     Drăgălașă primăvară         Te ivești veselă iară,         Ne dai semn de roadă bună         Ca să facem dinpreună     Cinste celui preaputernic         Mărindu-l cu cuget smernic,     Pe cît firea omenească         E în stare să-l mărească.     Gheața și neoa cumplită         În pripă fu risipită,     Iarba subt frunză uscată         Să ridică deodată     Arătîndu-și colțul verde,         Cum frigul puterea-și perde,     Iată codrul înverzește,         Firea toată să clătește,     Pomii ceia ce dau roadă         Unii de muguri să-nnoadă,     Alții după a sa fire,         Înfloriți mai cu pripire     Dau albinelor hrană         Și zburătoarelor mană.     Ciocîrlia deșteptată         Vrea cătră nori să răsbată,     Zburînd să-nvîrte carigă         Și veselă pe sus strigă.     Cucului, ce amorțise         îi vedem gura deschisă     Dintr-un loc într-altul zboară,         Să suie și să pogoară     Cîntînd după a sa fire         Prin a capului clătire.     Turturica și porumbul,         Ce tăcuse mult ca plumbul     Pe uscate rămurele         Dau glasul cel plin de jele,     Și dacă-și află soție         Îl schimbă în veselie.     Cearcă loc de cuib și unde         Îl află bun, se ascunde.     Rînduneaua învrîstată         Din căpriori deșteptată     Însă cînd ...

 

Dimitrie Anghel - Himera (Anghel)

... bogății mai imense ca mine, Totuși sărac mă simțeam, cui să le dau neavînd. Și mă cuprinse atunci o milă adîncă de oameni Și lăcrimînd m-am gîndit: oricum să fie,-mi sunt frați ! Fără să vreau mă învinse iar dorul de cerul albastru Și m-am rugat în genunchi: – „Du-mă, Himeră,-napoi !â€� Greu încărcat din belșugul comorii găsite acolo, M-am avîntat cătră cer, nerăbdător să-l revăd. Tot mai greoaie vîsleau aripele-albastre-a’ Himerii, Pîn’ ce-am văzut răsărind fulgul de jar la zenit, Tot mai aproape de cer mă-nălța cu aripele-n cruce; Fulgul de jar se schimbă iarăși în ochi luminos, Împrejmuit de pleoapa albastră a bolții celeste; Iar eu pluteam fericit tot mai setos de senin... Miros ...

 

Mihai Eminescu - Locul aripelor

... mă atrag și mă resping ­ Mă atrag când stau ca gheața cu privirea desperată, Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating. O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere Mâna mea, care profană ar intra în santuar Să se-ascundă-n sânii-ți ...

 

Alexandru Macedonski - Rondelul trecutului

... iată Adâncata, Scurtul pod de bârne este retrecut. Renviază mama, îmi zâmbește tata... Vreme câtă curs-a parcă n-a trecut. Jar și vâlvorare soarele urcat-a. Arde grâu-n flăcări pân' la brâu crescut. Iată Pometeștii, iată Adâncata, Scurtul pod de bârne este retrecut ... tot șesul de cosit e gata. Apele-și deșiră graiul nentrecut. Pentru viața de-astăzi mi-a sosit răsplata Copilandrul vesel din nou m

 

Mihai Eminescu - Ec%C3%B2

... într-al văilor rai, Cum codrii în cale-i supune Furtuna, copila de crai. Prin păru-i de aur, coroană Cu colțuri în fulger și jar, Ea apele-n cale-i aplană Și-ndoaie bătrânul stejar. Prin poarta îngustă din murii Grădinei, cetății-mi din stânci, Cobor în adâncul pădurii Unde ... deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc ­ stele li scapără-n cale, Apele plâng clar izvorând în fântâne ­ Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Umezi se nasc stele pe ...

 

Mihai Eminescu - Eco

... într-al văilor rai, Cum codrii în cale-i supune Furtuna, copila de crai. Prin păru-i de aur, coroană Cu colțuri în fulger și jar, Ea apele-n cale-i aplană Și-ndoaie bătrânul stejar. Prin poarta îngustă din murii Grădinei, cetății-mi din stânci, Cobor în adâncul pădurii Unde ... deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc ­ stele li scapără-n cale, Apele plâng clar izvorând în fântâne ­ Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Umezi se nasc stele pe ...

 

George Coșbuc - Fulger

... Să-i prindă, nime-n lume, afar de-acela care Îi pune-n frâu de aur, de zâne făurit Și-acum, având eu frâul, așa m-am socotit, Să-ți pun la încercare crăiasca vrednicie. Toiagul meu te-așteaptă; te du, și-al tău să fie! Și-l dă lui Fulger ... În herghelie, Nebuni și sâlhuietici săltau fugari o mie, Toți galbeni, cum e galbăn un soare-n răsărit; Bălaurul pe gură zvârlea necontenit Pojar și jar pe-o sută de zări în depărtare, Grozav suna pământul sub clocot de-alergare Și joc turbat. Pe pajiști mereu s-apropia Bălaurul și stava ... suflet eu ți-aș da, Dar n-am acum! Păstrează-mi inelul și năframa, Și cugetă, nu cumva, voind să-nvii pe mama, Tu să m-omori pe mine! Oh, tot poți face tu, Din câte cere tata, dar asta numai nu! Ci du-te, du-te, Fulger, dar cugetă la ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX

... al tău. Dintr-astă oară, din astă sară, A ta-s fecioară și surioară!" Tânărul fecior grăi plin de dor: ,,Dragă fecioară! fi-m lelișoară, Iară eu, mă jor, ți-oi fi bădișor!" Să îmbrățoșară atunci și strigară: ,,Dulce clipită, zi fericită, Fire-ai lungită, trei ori atâtă!...",, Mireasa ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Omul enigmatic

... iar eu după dânsul, până ce am ajuns la altă ușă în care el lovi de câteva ori cu pumnul. Ușa se deschise și eu m-am văzut într-o odaie de tot întunerică, căci era luminată numai de focul ce ardea în cămin. Astă întâlnire ciudată și neprevăzută călătorie dădu ... s-a lămurit pe loc și eu am înțeles că nu mă aflu la secția poliției, ci în casa unui om privat. Atunci numai m-am uitat cu curiozitate la individul care m-a adus într-o casă necunoscută. El își lepădă blana pe un scaun și, ap­ropiindu-se de cămin, aruncă în el câteva ... eu însă gândeam altmintrelea, căci impresiunea ce o făcu Romfort asu­pra mea n-a fost de compasiune, ci mai lesne de înfiorare. M-a fost cuprins un dezgust, văzând pe acest om ce privea cu atâta cinism la o calamitate de pieire a atâtor ... — D-ta dar, cum se vede, ești foarte curajos! — Nu pot afirma aceasta, căci în război n-am fost, dar socot că nu m ...

 

Mihai Eminescu - Memento mori

Mihai Eminescu - Memento mori Memento mori de Mihai Eminescu (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec ­ înstelatul rege maur ­ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri, Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite Te încerci a scoate lapte din a stâncei coaste seci; Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să dorm... să ...

 

Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)

Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deşertăciunilor) Memento mori de Mihai Eminescu (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec ­ înstelatul rege maur ­ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri, Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite Te încerci a scoate lapte din a stâncei coaste seci; Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să ...

 

   Următoarele >>>