Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru RESPINS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 72 pentru RESPINS.

Ion Luca Caragiale - Logica baroului

... Apoi din două una: Ori voi câștiga eu, reclamantul, partea adversă fiind condamnată să-mi plătească ce-i reclam; sau voi pierde eu, îmi veți respinge reclamația, dând câștig de cauză părții adverse în acest prim proces al său, și atunci, după litera contractului, partea adversă este datoare să-mi plătească ... žAvând în vedere că atât reclamantul cât și intimatul ar și pierde și ar și câștiga, și dacă ar câștiga și dacă ar pierde: Hotărăște: Respinge cererea reclamantului, dar condamnă pe intimat la plata datoriei." * Răposatul Bengea, de clasică memorie, pleda într-un proces contra a trei dintre cei ...

 

Mihai Eminescu - Locul aripelor

... stau ca gheața cu privirea desperată, Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating. O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere Mâna mea, care profană ar intra în santuar Să se-ascundă-n sânii-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să uit ...

 

Mihai Eminescu - Locul aripilor

... stau ca ghiața cu privirea desperată Mă resping când plin de flacări eu de sânul tău m'ating.   O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere Mâna mea care profană ar intra în santuar Să se-ascundă 'n sâni-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să uit ...

 

Vasile Alecsandri - Sentinela română

... veci nu piere! II Apa trece, pietrele rămân. Abie zice, și deodată Fulgeră-n cer o săgeată, Vâjâie, vine, lovește Scutul care zângănește Ș-o respinge,- o zvârle jos Ca pe-un șarpe veninos. După dânsa-n depărtare, Colo-n fund, în fund la zare, Se ivește-un negru nor Plin ... Își izbește calul său Peste codrii mișcători De barbari năvălitori. El îi sparge, și-i răzbește, Snopuri, snopuri îi cosește, Și-i înfrânge, și-i respinge, Și-i alungă, și-i învinge! Calu-i turbă, mușcă, sare, Nechezând cu înfocare, Calcă trupuri sub picioare, Sfarmă arme sunătoare Și cu greu în ...

 

Alexandru Macedonski - Desperarea

Alexandru Macedonski - Desperarea Desperarea de Alexandru Macedonski Atâtea chinuri mă tot apasă, Curând ca floarea voi veșteji! Și spun la oameni, dar ce le pasă Dac-a mea viață se va fini? Nici consolare nu am în lume, Chiar râd mulțime de cântul meu. Stinge-te, viață, stinge-te, nume! Suflete, zboară la Dumnezeu! Crezui odată c-a mea durere Ea se va stinge, dar eu mă sting! Căci nu am voie, și n-am putere Moartea ce vine ca să o resping. O consolare de l-astă lume Nu aflai încă la chinul meu. Stinge-te, viață, stinge-te, nume, Suflete, zboară la Dumnezeu! În van vegheat-am fără-ncetare, Scriind în versuri dulci lecțiuni. Lumea-și râse d-a mea cântare, Râse d-a mele lamentațiuni! Și vai! nu este streina lume Patria-mi râse de chinul meu, Stinge-te, viață, stinge-te, nume, Suflete, zboară la Dumnezeu! Al meu părinte servit-a însă, Servit-a țara unde născu; Putu să strângă, dar el nu strânse! În sărăcie el petrecu! Oh! și ce moarte îl luă din lume!... Dar râdeți toți de cântul meu. Stinge- ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Viersul

... o larvă grimată cu văpsele, Iar adevărul geme tempeste și rezbele, Blestem, urgie, neguri, pucioasă și mormânt! Lăsați pedestrei proze minciuna curtezană! Al cântului entuziazm Respinge veselia spoită și vicleană, Când totul împrejiuru-i printr-o imensă rană Exală din cangrenă un colosal miasm! Homer cânta mânia divinului Ahille, Și Dante ...

 

Carol Scrob - Dor de răzbunare

Carol Scrob - Dor de răzbunare Dor de răzbunare de Carol Scrob Muzica: George Cavadia, Editura: G. Gebauer Informații despre această ediție Aș voi din piept să scot Inima cu dor cu tot, Și s-o pun în pieptul tău, Ca să simți precum simt eu! Și-aș voi să rămân mut, Vocea mea să-ți împrumut, Ca să-mi spui și tu cu ea Ceea ce s-ascult aș vrea! Și atunci, nesimțitor, Să resping al tău amor Și să fac precum faci tu: Tu să plângi, eu să zic

 

Dimitrie Anghel - A. D. Holban

Dimitrie Anghel - A. D. Holban A. D. Holban de Dimitrie Anghel Publicată în Ordinea , II, 428, 17 mai 1909, p. 1. Sunt unii oameni senini și blînzi, cari împrăștie în jurul lor o atmosferă de bunătate ce te farmecă și te cîștigă cu fiecare vorbă, cu fiecare gest al lor ; iar alții care te resping de la început și față de cari nu știu ce sîmțămînt tainic îți dă de știre să te ferești. Unul dintre aceștia din urmă este și veteranul om politic A. D. Holban, o interesantă figură a Iașului din alte vremuri. Mi-am adus aminte de dînsul citind într-un ziar recent reflecțiile sale pline de răutate la adresa artiștilor noștri de astăzi. Îl cunosc de cînd eram copil; pot zice că m-am trezit cu el în casă, căci, cît timp a trăit tatăl meu, nelipsit a fost din casa și de la masa noastră. În anii din urmă însă, îl pierdusem din vedere aproape cu desăvîrșire ; glasul lui parcă amuțise în larma uriașă ce o fac luptele zilelor noastre, cu alte aspirații, cu alte idealuri, cu altă pornire de muncă. Arar ...

 

George Coșbuc - Blestemul trădării

George Coşbuc - Blestemul trădării Blestemul trădării de George Coșbuc Cu sfărâmate catapulturi Turnul muced stă-nclinat, Iar în poartă surii vulturi Frântă-și au de mult aripa, Stând să cadă-n toată clipa Peste pragul fulgerat. Însă-n veci vor sta la poartă, Că-i din cer blestem de veci. Noaptea-nvie-o oaste moartă, Și-i de coifuri valea plină Fă o cruce și te-nchină. Călătorule, când treci. Noaptea din ruini răsare Tot castelul, precum fu. Șanț și ziduri de-apărare, Turnuri albe cresc deodată, O cetate-nfricoșată Unde-Agripa cuib avu. Iar din văi un prinț se suie Alb de arme, spre castel; E tăcere-n cetățuie, Dar stafiile pe coaste Repezi vin, o-ntreagă oaste, Toți ai prințului cu el. Lupi ce cască largul gurii Au pe coif, și parc-au strâns Toate fiarele pădurii. Sunt de-acei ce-au stat în cale, Varro tu, oștirii tale Și-au făcut pe-August de-a plâns. Când ajunge la cetate Albul prinț al celor morți De trei ori cu pumnul bate Repede-n arama porții Scări aduc în grabă morții, Cu berbecii bat în porți. Și-auzind cum vin barbarii, Ușa tainiții-o deschid ...

 

George Topîrceanu - Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul și turcii

... ia o bardă-n mână, Iute strânge-n juru-i armia română Și cu ea de-a valma, făr' să zăbovească, Sfarmă și respinge armia turcească. Chiar și Sinan-Pașa, plin de umilinți, A căzut în apă și-a pierdut doi dinți. Iar Mihai Viteazul ...

 

Ion Luca Caragiale - Bene-merenti

Ion Luca Caragiale - Bene-merenti Bene-merenti de Ion Luca Caragiale Între noi literații, se vorbește foarte adesea despre Bene-Merenti. Unii doresc să-l aibă, alții nu, ba chiar propagă cu mai mult sau mai puțin spirit un dispreț suveran pentru o așa copilărească dorință, în genere — se brodează, cu sarcasm, sau mai bine cu parapon, pe tema lipsei de merit a multor dintre medaliați și pe meritele patente ale celor ce n-au obținut încă această medalie. Iată aci o deosebită opinie: Să procedăm metodic. Oamenii toți se-mpart în două mari categorii: I. Cei cari au Bene-Merenti; II. Cei cari nu-l au. Sperăm că nimeni nu va fi deocamdată de altă părere - aminteri n-am putea continua. Acum întrebăm: 1. Dintre toti câți îl au, nu-l merită nici unul? 2. Toți câți nu-l au, l-ar merita toți? Noi credem că nu se poate răspunde, după bunul-simț elementar, la aceste două întrebări decât așa: La întâia: da, dintre toți câți au Bene-Merenti, unii îl merită; La a doua: nu, nu toți câți n-au această medalie ar merita s-o aibă. Că nici nu s- ...

 

   Următoarele >>>