Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TRIUMFA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentru TRIUMFA.

Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie

Ştefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie La o ciocîrlie de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Convorbiri literare , an. XXXIV, nr. 5, 15 mai 1900. După Shelley Salut, zeiță a cîntării ! Căci pasere nu poți să fii Tu, care, plină de simțire Prin viersu-ți măiestrit din fire, Reverși din bolțile tăriei așa voioase melodii. Întocmai unui nor de pară mai sus și tot mai sus te-avînți: Și-n adîncimile albastre Răsuni dasupra lumei noastre, Și tot cîntînd te urci într-una, precum urcînd într-una cînți. În slava soarelui ce-apune scăldat în valuri aurii, Te legeni tu, fermecătoare, Bătînd cu drag din aripioare, Asemeni unei ideale, nețărmurite bucurii. Plutind prin purpura-nserării, te pierzi și nu te mai zărim ; Cum piere steaua cînd o-nghite Lumina zilei strălucite, Dar eu ți-aud, ca și-nainte, recitativul tău sublim ; Precum în amijit de ziuă luceafărul ne-apare șters. Și-ndepărtata-i scânteiere. Deși se stinge din vedere, Ne urmărește mai departe, urmîndu-și calea-n univers, Tot astfel cântecele tale triumfă pe pămînt și-n cer, Precum din norul ce-o ascunde, Lumina lunei blînd pătrunde Și-nseninează firmamentul în noaptea plină de mister. Cu ce- ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV Abătuți cu totul din calea cea dreaptă, Și de-ale lor patimi oamenii orbiți, Fără osebire de loc sau de treaptă, Toți în întuneric umblau rătăciți. Picioarele multor au alunecat În adânci prăpăstii, și rari au scăpat. La unii Norocul brațul său puternic Tinzând spre scăpare de munci i-a ferit, I-a scos din ispite; dar omul nemernic De adevăr încă nepovățuit, Fără a lui sprijin, slab, neputincios, Nu putea să afle drumul priincios. Ins-Acela cărui firea se supune, Primejdia noastră a înlăturat, Trimițând în lume pre Înțelepciune Ca de-a ei povață omul luminat, De la fapte rele să fie retras, Să-nfrunte-orice patimi, să-ndrepte al său pas. O! cât de plăcută și împodobită E fiica Acelui de sus împărat În față-i blândețea este zugrăvită, Cuvântul ei dulce, lin și măsurat! Virtutea și cinstea pre ea o slăvesc, Căci fiii dreptății dreptatea iubesc. S-ascunde de dânsa urâta minciună, Ce este izvorul relelor voinți, Triumfă printr-însa numai fapta bună, Și-n mâinile sale poartă biruinți. Așa când răsare soarele lucind, Revarsă lumină pre noapte gonind. Noroadele ...

 

Constantin Mille - Un răspuns (Mille)

Constantin Mille - Un răspuns (Mille) Un răspuns de Constantin Mille Din volumul Caietul roșu Ați zis-o: dreptul vostru e legea grea a firii. Ați zis-o: e de față Malthus cu-ai lui adepți: În lupta pentru viață, la masa fericirii, N´au loc copii noștri; ați zis-o și-o ziceți. Ați zis-o: cel mai tare triumfă totdeuna, A pumnului domnie de sus și până jos, Progresul stă în luptă și una câte una Iluziile voastre cădea-vor sgomotos. Ați zis-o: trebuiește un piedestal de crime Cu lacrimi și cu sânge de veacuri cimentat, Ca cei aleși din fire să iasă din mulțime Spre-a duce omenirea spre țelul depărtat. Ați zis-o: visătorii de legi umanitare Nebuni și fără țintă poporul răzvrătesc: Cum soarle se mișcă pe veșnica-i cărare Pe-acelș drum va merge curentul omenesc. Ați zis-o; mâne însă a voastră cuvântare De-om lua-o n noi nebunii, de-om zice tot ca voi: „În lume stăpânește acel ce e mai tareâ€�, Cu lacrimi voi veți plânge, voios vom râde

 

Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii

Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii Călugărenii de Dimitrie Bolintineanu I În umbrosul spațiu se revarsă zori. Turcii dorm p-o coastă însmălțată-n flori. Dar oștenii noștri și cu domnul june Către cer înălță sfântă rugăciune. Domnul cheamă capii și-astfel le-a vorbit — ,,Voi, cu care-n viață crud am suferit, V-aduceți aminte vechea vitejie! Umbrele străbune, astăzi cu mândrie Vă privesc sub arme p-ăst fălos pământ. Azi mărirea veche iese din mormânt. Nu vă fie teamă despre-a lor mulțime, Ce de vitejie fuge cu rușine! Astfel cum un arbor crește mai frumos Când abați din ramuri cele de prisos, Astfel și poporul pentru-a fi ferice Trebuie să facă dalbe sacrifice. Astăzi toată lumea către cer se-nchină Să triumfe mândru cauza creștină. Dacă vom învinge pe apăsători, Dorurile țării s-or preface-n flori, Soarele măriei va luci d-aice Peste venitorul patriei ferice. Dacă ne vor bate, d-astăzi pe pământ N-om avea scăpare nici chiar în mormânt. Limbile străine, cu disprețuire Pe români numi-vor în nefericire. Următorii noștri, abătuți de dor, Vor roși de viața părinților lor. Însă vom învinge... Cu săbiile-n mână ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Năvala lui Țepeș

Dimitrie Bolintineanu - Năvala lui Ţepeş Năvala lui Țepeș de Dimitrie Bolintineanu Noaptea-i furtunoasă, și superbul domn În deșert mai cheamă fugătorul somn: O gândire mare sufletu-i îmbată; Printr-o faptă rară să triumfe cată. Printre noapte, ploaie, tunete de foc, Cu cinci mii de roșii el își face loc: Cum furtuna cade p-ape dormitoare Si d-odată-nalță valuri mugitoare, În ordia turca roșii năvălesc... Turcii se deșteaptă, strigă, s-amețesc. Sunetele d-arme, strigăte turbate, Printre vijelie zbor amestecate; Caii calcă rânduri de fărămături; Sângele ca ploaia cură din săcuri. Mohamed sub cortu-i dulcea pace cată; Vise grațioase sufletu-i îmbată. Ușile, la cortu-i, iată, se smicesc Și pe cal apare domnul românesc. Mohamed p-o poartă repede dispare... Printre umbra deasă caută scăpare. Când pe fruntea nopții ziorile se joc, Domnul cu românii las al luptei loc; Dar sultanul cearcă spăimă-atât de rară, Cât, la miezul zilei, fuge spre

 

Gheorghe Asachi - Credința

Gheorghe Asachi - Credinţa Credința de Gheorghe Asachi La Dionis, tiran aprig, pe ascuns a fost intrat Meros, congiuratul giune, c-un pumnal între vestminte, Dar surprins fără de preget viglele l-a ferecat Și la rege domnitorul l-a condus mai înainte. Cu urgie ista-ntreabă: Zi-m, pumnarul pentru cine? De tirani să scape patria, menit era pentru tine! Dacă așa, sumețe giune, tu pe cruce vei pieri! Nu cer ca să-mi ierți viața; din doi unu-avea să moară; Ce, de vrei a mele patimi mai mult încă-a prelungi, Lasă-mă, te rog, trei zile, să mărit p-orfana soră! Spre credință dau p-amicul, pănă-atuncea pre el închide; La termin de nu veni-voi, pre el vei putea ucide! Atunci regele-n vendetă, surâzând, cu aer lin, După scurtă meditare au răspuns: Ei bine, fie, Cele care-mi cei trei zile libere îți las deplin, Dar trecând semnalul termin, de pe-acuma să se știe Că-n cea zi, fără cruțare, cu amicul d-închisoare Împărți-s-a a voastră soartă, tu-i fi liber, iar el moare! La amicul ...

 

Gheorghe Asachi - Datine naționale

Gheorghe Asachi - Datine naţionale Datine naționale de Gheorghe Asachi Preste toată fața pământului, atât de variată prin clime și producte, locuiesc oameni fericiți. Arșițele cocitoare a ecvatorului, ghețurile amorțitoare a polurilor nu-i îndeamnă a se strămuta aiure, deși, macar din auz, li sunt cunoscute țările mai frumoase și stâmpărate în care o climă paradisită răvarsă mană și plăcere. Di ce nu se oțărăște eschimoul de câmpiile coperite cu giulgiurea unui vecinic omăt și de noapte neîntreruptă de câteva luni? Etiopul di ce sufere săgetarea soarelui și se desfătează în miezul câmpiilor de arină? Pronia dumnezeiască au aprins în inima omului scânteia cea sfântă al amorului de patrie, care îl leagă cătră pământul unde au văzut lumina vieței, unde răposază părinții cătră carii dorește și el a uni a sa țărână. Ist sentiment, de Dumnezeu însuflat find împărtășit de mii conviețuitori a unei țări, au produs legătura cea puternică a naționalităței, care se nutră și se păstrează prin relighie, limbă, istorie, port și datine. Evenimentele au adeverit că un popor, de demult apus din orizonul politic, carele au știut păstra un asemene paladium, au triumfat ...

 

Gheorghe Asachi - Moartea lui Isus

Gheorghe Asachi - Moartea lui Isus Moartea lui Isus de Gheorghe Asachi Imitație Când Isus cu cel din urmă dureros a lui suspin A deschis, murind, morminte, tremurat-au sântul munte, Se trezi Adam în tartar și-n păreri c-un serafin La județ cu-ai săi îl cheamă înălță anoasa frunte. Cufundat în cugetare de mirare, spaimă plin, Din a umbrelor tuneric râdecând gene cărunte, Vede-un înger și-l întreabă: Cine-i cununat de spin, Ce pe cruce-arată lumei coasta ș-a lui tâmple crunte? Când află că Urzitoriul de luceferi, de putere, Învățând, dând mângâiere, fere bând, capu-au plecat, Revărsă amar-oftare, din ochi lacrimi de durere. Și-nturnându-se spre Eva, zise-i: Iat-a triumfat Preste-ntunecata boltă din a ceriurilor sfere; Cel ce pentru noi murit-au, înviere azi ni-a

 

Gheorghe Asachi - Odă (Asachi)

Gheorghe Asachi - Odă (Asachi) Odă de Gheorghe Asachi Urzitoriule a lumei, tu, ce-Imperului Roman Ai dat glorie, virtute și putere, decât care Soarele în a lui cale, de când născu din noian, N-au văzut nimic mai mare, Tu, ce-a sale legioane pănă-n Dacia ai condus, Unde, după-naltul triumf, ai fondat o Romă giune, Ca să fie despre barbari viu troian pentru Apus Și luceafăr ce n-apune, După ce nepotul Romei de fortuni au triumfat, Care-n curs de ani o mie au schimbat antica lume, Și în lupte, suferințe, pănă astăzi au păstrat Limba, patria și nume, Dă-i, o, Zeule, putere și virtute,-n viitor Ca ferice să plinească destinul a gintei sale, Și demn de a lui sânt nume, într-un trai nemuritor, Să petreacă a gloriei cale. Preste câmpurile noastre vars, o, Doamne, darul sânt, Fie purure mănoase grâie, turme și albine, Și în schimbul lor întoarnă nouă din străin pământ A lui aur și lumine. Dă la tânăra română, lângă harul cel plăcut, Cuget nalt, inimă blândă, ca și ea la noi să fie Cum ...

 

Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii

Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviştii O noapte pe ruinele Târgoviștii de Ion Heliade Rădulescu Soarele după dealuri mai strălucește încă, Razele-i rubinoase vestesc al lui apus, Și seara, pânditoare subt fiecare stâncă, Cu-ncet și-ntinde umbra cutezătoare-n sus. Muntele al său creștet și-nalță și privește Linul cobor al zilei, tainicul ei sfințit, Și raza cea din urmă pe fruntea lui izbește, Ce mândră ține față cu cerul cel rușit. Vântul de seară suflă și frunza-nfiorează, Roua seninul varsă verdeața renviind; Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează Și râul p-a lui cale șoptește șărpuind. P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă, O cetățuie veche, lăcaș religios, Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos. Astfel într-al meu suflet se nalț-a mea credință, P-a patimilor râpă ca monument s-a pus Și-mi ține șovăinda, clătita mea ființă L-a vieții-mi viforoase prea liniștit apus. Soarele-acum sfințește și noaptea naintează, Cu-ncetu-și cârmuiește carul cel aburos; Mii de lumini în preajmă-i, pe frunte-i schinteiază, ...

 

Ion Luca Caragiale - Boul și vițelul (Caragiale)

Ion Luca Caragiale - Boul şi viţelul (Caragiale) Boul și vițelul de Ion Luca Caragiale Un bou, ca toți boii puțin la simțire, În zilele noastre de soart-ajutat... Învață la școală cartea de cetire Și ajunse boul un bou învățat. Mare lucru-n lume e și-nvățătura! Ține loc de multe, chiar și de talent... Printr-o bună școală, rafinezi natura: Din vițel poți scoate un bou eminent. Nu încape vorbă, între animale, Un așa specimen greu să mai găsești Să citească zilnic feluri de jurnale, Rumegând atâtea știri politicești. Astfel, eminentul, în curent cu toate, Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit: „Unchiule, cum mergem?â€� — „Excelent, nepoate! A mai grea problemă s-a și resolvitâ€�. „Unchiule, iar glume!â€� — „Ba deloc, băiete! Sunt de-acord cu toții, foarte sigur știu... Și m-ascultați pe mine, eu citesc gazete: Tu nu știi nimica, ești un agiamiu. Mă-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine, C-am scăpat de-acuma de orice nevoi: Ni sunt deopotrivă voitori de bine Și au multă milă cei mai mari de noi. N-au pierit zadarnic, astă primăvară, Dintre ...

 

   Următoarele >>>