Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ZAPCIU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ZAPCIU.

Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații

... Neică! Dar și lipii a plouat? El îi zise: - Ba nu, leică, Altă potcă s-a-ntîmplat, Ispravnicii azi bătură Pe zapciu pentr-o belea Tot cu lipii peste gură Și înapoi le-azvîrlea. Eu văzînd că toți luară Care-n mîmă le cădea, Abia și într ... putui vedea. După ce făcu el asta Bazagonie atunci Și își fermecă nevasta, Cun momim și noi pe prunci Trecu vreo cîtăva vreme Și la zapciu fu chemat. El iar fără a se teme Îndată s-a-nfățișat, Căruia-ncepu să-i zică Cu un ton foarte ...

 

Anton Pann - Grădinarul pagupaș

... Anton Pann - Grădinarul pagupaş Grădinarul pagupaș de Anton Pann Un grădinar oarecînd La zapciu în sat mergînd Cu poclon de zarzavat, Într-acest chip l-a-ntrebat: -Cocoane, ești înțelept, Și toate le judeci drept. Rog, ca ...

 

Anton Pann - Toporul și văcșoara

... necăji, Cum știu eu voi îngriji. Țiganul dac-a ieșit, Rumânul n-a zăbovit. Pe loc o văcșoară ia. Merge la zapciu cu ea, Jalbă pentru țigan dînd Și dreptate iar cerînd. Zapciul, vaca văzînd, Porunci cît mai curînd Ca s-aducă pe țigan Să stea față ...

 

Ion Luca Caragiale - Bietul Ion

... val-vârtej a alergat Pe toți în spaime i-a băgat... Când tocmai seara-ntr-un târziu, Hop! Iată dete de zapciu, Și aoleu! Și vai! Și chiu! Că ți l-a-ntins zapciul jos, L-a legănat foarte frumos Și-l adormi ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Țiganii liberați către evrei

... un țigan încă nu s-a boierit, Nici un țigan încă nu-i în Adunare, Nu e nici ministru, nici ispravnic mare, Nici zapciu, nici popă, ba nici chiar notar! Sub Kogălniceanu aveam un primar; Dar când revoltanții veniră în țară Pe primarul nostru vru să-l dea afară ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!

... astfel de case, unde coconița Drăgana pe Dumnezeu și-l făcuse singură, încă de când era la ninecuță-sa vătaf de curte, sau armaș, sau zapciu! Dumnezeu nu mai are acum decât să stea cu gârbaciul în mână, să tot dea când în unul, când în altul, unde va porunci coconița ...

 

Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt

Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt Cântece de peste Olt de Grigore Alexandrescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 XVII 18 XVIII 19 XIX 20 XX 21 XXI 22 XXII 23 XXIII 24 XXIV 25 XXV 26 XXVI 27 XXVII 28 XXVIII 29 XXIX 30 XXX 31 XXXI 32 XXXII 33 XXXIII 34 XXXIV 35 XXXV 36 XXXVI 37 XXXVII 38 XXXVIII 39 XXXIX 40 XL 41 XLI 42 XLII 43 XLIII 44 XLIV 45 XLV 46 XLVI 47 XLVII I Foaie verde aluniță, Aolică fa, leliță! Fire-a-ți pieptu-o grădiniță Și țâțele lubeniță Și gura o fântâniță, Măselele pietricele, Și buzele ghizdurele, Și limba o ciuturea, S-adăpi pe neica din ea, Seara și dimineața, Peste zi, totdeauna. II Între Olt și-ntre Olteț Răsărit-au nuculeț, Nucu-i mare, frunza rară; Strânși-s toți cucii din țară Și cântă de se omoară. Iar mai sus, pe rămurele, Cântă două turturele, Ce sunt mândruțele mele. Dar în vârful nucului Cântă puiul cucului Rășchirîndu-și penele, Ca ...

 

Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală

Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală La hanul lui Mânjoală de Ion Luca Caragiale Apărut în 1898 Un sfert de ceas până la hanul lui Mânjoală... de-acolea, până-n Popeștii-de-sus, o poștie: în buiestru potrivit, un ceas și jumătate... Buiestrașu-i bun... dacă-i dau grăunțe la han și-l odihnesc trei sferturi de ceas... merge. Care va să zică, un sfert și cu trei, un ceas, și până-n Popești unul și jumătate, fac doua și jumătate... Acu sunt șapte trecute: ăl mai târziu până la zece, sunt la pocovnicu Iordache... Am cam întârziat... trebuia să plec mai devreme... dar în sfârșit!... de așteptat, mă așteaptă... Așa socotind în gând, am și văzut de departe, ca la o bătaie bună de pușcă, lumină multă la hanul lui Mânjoală, adică așa-i rămăsese numele; acum era hanul Mânjoloaii - omul murise de vreo cinci ani... Zdravană femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul când trăia bărbatu-său, acum s-a plătit de datorii, a dres acaretul, a mai ridicat un grajd de piatră, și încă spun ...

 

Alecu Donici - Tunsul

Alecu Donici - Tunsul Tunsul de A. Veltman Traducere de Alecu Donici Întâmplare adevărată din Valahia de A.Veltman Fost-ați Dvoastră la București? Nu! Îmi pare foarte rău. Nici n-aveți gând să mergeți? Încă și mai mult îmi pare rău. Ce oraș, ce case, ce mai femei sunt în București! Acolo veți găsi ochi de Italia, profile de Grecia și sălbatică frumusețe de egipteană. De veți intra în târg despre Colentina sau Herestrău, pe ulița Podu-Mogușoaei, seara pe la opt sau nouă ceasuri, o să vă umple de mirare șirul caleștelor de Viena, hamurile strălucinde, caii de Magdeburg, arnăuții în îmbrăcăminte ce bat la ochi, boierii în bogate costumuri asiatice și cucoanele împopoțonate după jurnalul de Paris. Fugânda vedere vi s-a împrăștia în o așa pestrețire, și veți socoti că Bucureștii serbează vreo mare întâmplare. Dar nu e nimică, aceasta e zilnica îndeletnicire a românilor, carii în toată seara viețuiesc la una din asemene primblări. Ce măreață uliță e Podu-Mogușoaei. Câte case de piatră cu două rânduri, acoperite cu fier sau cu draniță. Această uliță, prospectul Nevei de București, taie prin tot târgul; și ce nu veți ...

 

Constantin Negruzzi - Amintiri de junețe

Constantin Negruzzi - Amintiri de juneţe Amintiri de junețe de Constantin Negruzzi Cuprins 1 CUM AM ÎNVĂȚAT ROMÂNEȘTE 2 ZOE 2.1 I 2.2 II 2.3 III 2.4 IV 3 O ALERGARE DE CAI (СКÐ�ЧКÐ�) 3.1 I - O ALERGARE DE CAI 3.2 II - OLGA 3.3 III - TRISTEȚĂ 3.4 IV - CÂTEVA RĂVAȘE 4 AU MAI PĂȚIT-O ȘI ALȚII 5 TODERICĂ CUM AM ÎNVĂȚAT ROMÂNEȘTE Pe când uitasem că suntem români și că avem și noi o limbă, pe când ne lipsea și cărți și tipografie; pe când toată lumea se aruncase în dasii și perispomeni ca babele în căței și motani, căci la școala publică se învăța numai grecește; când, în sfârșit, literatura română era la darea sufletului, câțiva boieri, ruginiți în românism, neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri: parigorisesc, catadicsesc ș.c.l., toate în esc , create de diecii vistieriei, pentru că atunci între ei se plodea geniul, ședeau triști și jăleau pierderea limbii, uitându-se cu dor spre Buda sau Brașov, de unde le veneau pe tot anul calendare cu povești la sfârșit, și din când în când câte o broșură învățătoare meșteșugului de a face zahăr din ...