Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ZUMZET

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru ZUMZET.

Ștefan Octavian Iosif - Visul (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Visul (Iosif) Visul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Bine ai venit, april,           Lună răsfățată ! Zburd și cînt, zglobiu copil,                Ziulica toată !... Înainte-mi — cîmp deschis...           Stau fără de țîntă. Totu-i adîncit în vis,           Prins de vrajă sfîntă. Jos, pe dîmb, mă tolănesc,           Fermecat de lene, Și din ce în ce clipesc           Tot mai des din gene... Somnul vine mîngîios,           Soarele mă-mbată, Parc-aud un basm frumos           Cu: „A fost odată...â€� În auz îmi sună blînd           Zumzetul de-albine... Mîndre zâne vin tinzînd           Brațele spre mine. Tainice spre mine vin           Toate laolaltă, Rîd și-n jur de mine, lin,           Prinse-n horă, saltă... Dar cînd sar să le cuprind,           Caut cu-ntristare : Stol de porumbei sclipind           Flutură în

 

Emil Gârleanu - Gâza

... se auzeau glasurile celor ce beau. În cătina de alături vrăbiile îl asurzeau. Frânt de drum, înecat de colb, plecă în jos capul. Deodată un zumzet ușor îi lovi auzul și, în aceeași vreme, un fior îl furnică în tot trupul. O gâză mică, obosită să mai zboare aiurea, îi nimeri ...

 

George Coșbuc - În miezul verii

George Coşbuc - În miezul verii În miezul verii de George Coșbuc O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Și cât vezi în depărtare Viu nimic nu se ivește... Iată însă, colo-n zare, Mișcător un punct răsare Și tot crește. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe-o pajiște săracă Pune-odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână Și se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i ...

 

George Topîrceanu - Sfârșit de vară

... mine să ne pierdem în zadar Printre galbenele rariști de stejar, Cu sfioase campanule și sulfine, Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. Dulce zumzet somnoros și ireal Să ne cheme spre poienile din deal. Taina liniștii înalte să ne fure Prin cotite luminișuri de pădure Și la umbră să ...