Căutare în Webster - Dicționarul explicativ al limbii engleze

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

 

APTITUDE - Definiția din dicționar

Traducere: română


Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

Apt"i*tude (&unr_;), n. [F. aptitude, LL. aptitudo, fr. L. aptus. See Apt, and cf. Attitude.] 1. A natural or acquired disposition or capacity for a particular purpose, or tendency to a particular action or effect; as, oil has an aptitude to burn.
[1913 Webster]

He seems to have had a peculiar aptitude for the management of irregular troops. Macaulay.
[1913 Webster]

2. A general fitness or suitableness; adaptation.
[1913 Webster]

That sociable and helpful aptitude which God implanted between man and woman. Milton.
[1913 Webster]

3. Readiness in learning; docility; aptness.
[1913 Webster]

He was a boy of remarkable aptitude. Macaulay.
[1913 Webster]