Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: CAUZĂ

  Vezi și:EXOGEN, ȘTERGE, ARTROPATIE, BINECUVÂNTAT, CĂUZAȘ, CAMPION, CAUZĂ, CINEMATIC, CONCURENT, CRIMINOLOGIE, CRITICA ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CAUZA: CAUZĂ.

 

CAUZA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce, [Pr.: ca-u-] - Din fr. causer, it. causare.

Sursa : DEX '98

 

CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce.

Sursa : sinonime

 

cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. și pl. cauzeáză

Sursa : ortografic

 

CAUZÁ vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari)

Sursa : neoficial

 

A CAUZ//Á \~éz tranz. A face se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /causer

Sursa : NODEX

 

CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruCAUZA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 80 pentruCAUZA.

Ion Luca Caragiale - Câteva cuvinte

Ion Luca Caragiale - Câteva cuvinte Câteva cuvinte de Ion Luca Caragiale Iată întâiul număr al Epocei literare. O programă amănunțită nu e neapărat; totuși, câteva cuvinte de introducere nu pot fi de prisos. Dând la lumină această publicație, noi știm bine să ne luăm o sarcină destul de grea, dacă nu chiar covârșitoare față de forțele literare de cari dispunem. Știm că o atatre publicație trebuie să dea mai mult produceri proriu-zise decât dezbateri literare, oricât ar fi acestea de interesante. Asemenea, mai știm că puțini scriitori serioși de la noi, din deosebite cauze, fie politice, profesionale sau curat personale – atât de puțini scriitori și atât de multe cauze! – nu vor veni deocamdată cu noi; căci și republica literelor nu e scutită de animozități și lupte civile. Pentru aceea nici nu am încercat să ne adresăm la toți acei puțini. Este prea adevărat că, din nenorocire, școalele noastre produc mulți mai mulți scriitori decât cititori. Acesta ar putea fi mai bine prins dacă, din multitudinea de publicațiuni literare și critice, s-ar despărți hotărât și s-ar grupa la un loc toate spiritele competente, toate talentele de care dispune țara astăzi. Și Dumnezeu știe dacă ar ...

 

Ion Luca Caragiale - Toxin și toxice

... să nu dormiți în liniște, n'aveți de ce fi mâhniți că ați jertfit averile voastre colosale cauzei liberale române. Voi ați lucrat pentru această cauză fără socoteală - pretinșii voștri continuatori mai socotiți, lucrează prin această cauză. Voi ați murit ruinați; dar nu face nimica - v'ați îndeplinit o datorie sacră pentru patrie. Mai târziu, prin patrie, copii săraci, luați de voi ...

 

Urmuz - Puțină metafizică și astronomie

... să o învăluie, pentru clipa de față, să o prindă măcar o dată pe flanc? Și care e rostul să ții morțiș să descoperi vreo cauză, și că numai una singură și cea dintâi, când toate cauzele, din nenorocire, sunt și efecte și dau din ele efecte îndrăcit de multiple și ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Cauza pesimismului în literatură și viață

... explic o stare sufletească: pesimismul, prin o altă stare sufletească: deziluziunea, care face parte din pesimism. Dar această greșeală de a preface în cauză hotărâtoare a unei stări sufletești o altă stare sufletească înrudită cu cea dintâi, această greșeală o fac, într-un mod inconștient nu-i ...

 

Garabet Ibrăileanu - De dragoste

Garabet Ibrăileanu - De dragoste De dragoste de Garabet Ibrăileanu 1. Amor adevărat e acela la care ia parte și imaginația și inima. Amorul, lipsit de una din aceste două părți, e o stare bolnavă a individului. 2. Ceea ce se numește imaginație în amor e partea estetică a acestuia; ceea ce se zice inimă, e partea lui senzuală. 3. Ce este dragostea? Și anume dragostea pentru un individ, nu dragostea de oameni în general? Este un fel de afinitate între doi oameni. Dacă este o afinitate între doi oameni, atunci, firește, trebuie să fie o afinitate între toate chipurile de a fi ale acestor doi oameni. Un om ni se prezintă nouă sub mai multe aspecte: ca trup, ca simțire, ca minte. Așadar, afinitatea dintre doi oameni, ca să fie completă, trebuie să fie din aceste trei puncte de vedere: trebuie să fie afinitate fizică, ca să zic așa, adică fiecăruia dintre cei doi să-i placă celălalt ca fizic, să-i placă fața așa cum este ea, cu gura, nasul, ochii etc., trebuie să fie afinitate de simțire, adică să simtă bucurie și întristare cam în aceleași împrejurări, trebuie să fie afinitate ...

 

Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială

Garabet Ibrăileanu - Evoluţia literară şi structura socială Evoluția literară și structura socială de Garabet Ibrăileanu Într-un articol din năurmăî-rul trecut, am încercat să arăt dependența strânsă a literaturii române de realitățile naționale. Această dependență am ilustrat-o prin diferite considerații asupra naturii influențelor străine, care au fecundat spiritul național și au înlesnit apariția și dezvoltarea literaturii române. Dar această teză se poate dovedi și prin alte fapte din istoria literaturii noastre. Să ne oprim asupra unuia din cele mai concludente: evoluția deosebită a literaturii naționale în Moldova, Muntenia și Ardeal. I Mai întâi, deosebirea dintre Ardeal și cele două "Principate". În prima epocă a literaturii noastre beletristice, Moldova și Muntenia au o literatură scrisă de boieri (Conachi, Văcăreștii, Momuleanu, om de casă boierească; pe atunci, numai boierii se puteau cultiva), o poezie lirică influențată de literatura franceză și de cea grecească nouă. În Ardeal însă, în același timp, apare o literatură epică și didactică, cu caracter popular, scrisă de intelectuali ieșiți din popor (acolo poporul a avut putința să se cultive mai devreme), rămași legați de popor, căci în Ardeal nu existau clase superioare naționale, care să absoarbă și ...

 

Dimitrie Anghel - Preludiu (Anghel)

Dimitrie Anghel - Preludiu (Anghel) Preludiu de Dimitrie Anghel Publicată în Înfrățirea , I, 15, 12 mai 1913, p. 1 Sunt departe, în mijlocul naturei, unde clevetirile și vorbele rele nu ajung. Liniștea prielnică visurilor și gîndurilor bune mă împresoară, așa că pot să văd limpede în adîncul sufletului meu, să-mi domolesc pornirile, să-mi pun în cumpănă dreaptă simpatiile, să arunc ca un ciurar destoinic bobul ales pentru sămînța rodnică deoparte și netrebnica pleavă nerodnicilor vînturi. Și fiind așa, cînd un apel vine spre mine încrezător că eu, un visător ce nu a urmărit în viața lui decît frumosul, un poet trist ce dezgustat de viața de toate zilele a căutat să-și creeze o lume imaginară, un fantezist ce s-a îndoit totdeauna de el însuși, fascinat de toate mirajurile, un revoltat ce și-a ironizat singur pornirile-i sentimentale, nu am crezut că pot refuza slabul meu ajutor unei cauze drepte. Încă din anul trecut mi s-a cerut părerea asupra acestei mișcări și nu am stat în cumpănă a mi-o da cu toată sinceritatea și cu tot cugetul curat. În acel articol explicam ...

 

Garabet Ibrăileanu - Originalitatea formei

Garabet Ibrăileanu - Originalitatea formei Originalitatea formei de Garabet Ibrăileanu Cînd vorbim despre formă, nu trebuie să ne închipuim că avem a face cu ceva existent de sine, că ar fi o deosebire obiectivă între formă și fond, căci atunci am face o mare greșeală, am cădea în metafizică. Deosebirea între formă și fond e mai mult o deosebire logică, menită a ne ușura analiza în chestiile de estetică. Din punct de vedere obiectiv, ea nu există, căci o bucată literară, o poezie, de pildă, nu-i altceva decât exprimarea unei stări sufletești, iar o stare sufletească exprimată e un fenomen pe care îl putem descompune numai din punct de vedere logic, dar nu-l putem, în mod obiectiv, tăia în două, în formă și fond, căci una fără alta nu poate exista și nimeni n-a vazut nici formă, nici fond separate. Ceea ce noi numim formă e chipul de a exprima cutare sau cutare stare sufletească, cu alte cuvinte, chipul în care se manifestă în afară o stare sufletească oarecare... Dacă este așa, atunci e evident că între ceea ce numim formă și între fond există o legătură, un paralelism ...

 

Garabet Ibrăileanu - Spiritul critic în cultura românească

Garabet Ibrăileanu - Spiritul critic în cultura românească Spiritul critic în cultura românească de Garabet Ibrăileanu Prefață (la ediția I) Prefață (la ediția a II-a) Momentele introducerii culturii apusene, înainte de veacul al XIX-lea Veacul al XIX-lea. Factorii culturii românești din acest veac Recunoașterea necesității criticii. Cauzele pentru care spiritul critic apare în Moldova Amestec de curente contradictorii: G. Asachi Evoluția spiritului critic - Locul "Junimii" în această evoluție Evoluția spiritului critic - Deosebirile dintre vechea școală critică moldovenească și "Junimea" Primul junimist: Costache Negruzii Un junimist patruzecioptist: Vasile Alecsandri Evoluția spiritului critic - Critica socială extremă: Eminescu Evoluția spiritului critic - Critica socială extremă: Socialiștii Spiritul critic în Muntenia - Sinteza de criticism și patruzecioptism: A. Odobescu Spiritul critic în Muntenia - Critica socială extremă: Caragiale

 

George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece

George Topîrceanu - Şt. O. Iosif: Patriarhale şi cântece Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece de George Topîrceanu Despre Iosif s-a spus la început că face parte din școala lui Coșbuc . Și de atunci așa a rămas. El a fost definitiv categorisit în conștiința publicului, după critica grăbită de atunci, sub această etichetă sumară și precisă. Ceea ce părea că justifică această apropiere a fost faptul că amândoi poeții aduceau în opera lor subiecte și atmosferă de la țară, și anume din Ardeal, iar Iosif venea în urma lui Coșbuc cu câțiva ani. Dar tot așa s-ar putea spune, de pildă, că păunul seamănă cu vulpea fiindcă amândoi au coadă lungă. În afară de valoarea lor prea inegală, cei doi poeți sunt profund deosebiți: prin temperamentul lor poetic, prin atitudinea în fața vieții, prin subiecte și natura inspirațiilor ca și prin însăși realizarea tehnică, nu numai stilistică, a acestor inspirații. Coșbuc era mai ales un mare artist al cuvântului, un poet expresiv și aproape deloc sugestiv și liric, Iosif — tocmai dimpotrivă: un poet sentimental liric, reflexiv. Despre Coșbuc, cu clasicismul lui cronologicește exotic, s-a ...

 

Ion Luca Caragiale - "Constituționalul" poet

Ion Luca Caragiale - "Constituţionalul" poet „Constituționalulâ€� poet de Ion Luca Caragiale Organul junimist își permite din când în când și accese de lirism. Așa, de exemplu, focul de la Teatrul Maican îl inspiră să ne dea câteva rânduri de înaltă poezie. Se știe că sinistrele inspiră pe poeți în cel mai înalt grad. Cutremurele, uraganele, trombele, incendiile mari sunt tot atâtea pretexte lirice. Să scoatem florile alese ale bucății din Constituționalul. Iată-le: “Foc !... sergentul postat în fața tribunalelor a fost atras de un fum puternic.â€� Văzându-se atras, ce face sergentul? “Își aruncă ochii pe acoperișul caselor, unde ieșea o coloană de fum puternică și deasă. Împrejurimile erau luminate a giorno de puterea focului... Focul era în toată puterea, cu toate că nu trecuse nici un sfert de oră de la anunțarea lui...â€� Se știe că un foc, mai ales puternic, nu începe decât de la anunțarea lui. Poetul trebuie să fie și este totdeuna și logic. “Totul fusese prada flacărilorâ€�; însă afară de Totul, tot “s-a putut salva de la aceeași pradă a acelorași flacăre câte un scaun, o culisă, un ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruCAUZA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 34 pentruCAUZA.

EXOGEN

EXOGÉN , - Ă , exogeni , - e , adj . 1. ( Med . ) Care se formează , se dezvoltă la exterior ; care se datorește unor cauze din afara organismului . 2. ( Despre procese geologice ) Care rezultă , care se datorește unor cauze din afara pământului și în special energiei solare captate de

 

ȘTERGE

ȘTÉRGE , șterg , vb . III . 1. Tranz . A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă . 2. Tranz . A face să nu se mai cunoască , să nu se mai vadă un text scris , un desen , răzând cu o gumă , trăgând linii deasupra etc . 3. Refl . A - și pierde strălucirea , relieful , culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare . 4. Tranz . și refl . A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe , a ( se ) pierde fără urmă , a face să dispară sau a dispărea din amintire , din minte . 5. Refl . și tranz . A trece foarte aproape de ceva sau de cineva , atingându - l ușor . 6. Tranz . Fig . ( Fam . ) A fura , a șterpeli . [ Perf . s . ștersei , part .

 

ARTROPATIE

ARTROPATÍE , artropatii , s . f . Nume dat mai multor boli articulare , având cauze

 

BINECUVÂNTAT

BINECUVÂNTÁT , - Ă , binecuvântați , - te , adj . 1. Care a primit binecuvântare religioasă ; blagoslovit . 2. ( Despre lucruri ) Care are o acțiune binefăcătoare . 3. ( Despre cauze , motive etc . ) Bine întemeiat , îndreptățit ,

 

CĂUZAȘ

CĂUZÁȘ , căuzași , s . m . ( Înv . ) Partizan al unei cauze ( secrete ) ; conspirator ,

 

CAMPION

CAMPIÓN , - OÁNĂ , campioni , - oane , s . m . și f . 1. Persoană , echipă etc . care cucerește primul loc într - o competiție sportivă ( națională , internațională , mondială , olimpică ) . 2. Fig . Luptător , apărător de frunte al unei cauze , al unei idei . [ Pr . : - pi -

 

CAUZĂ

CÁUZĂ , cauze , s . f . 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă și , în condiții determinate , provoacă apariția altui fenomen , denumit efect , căruia îi servește ca punct de plecare ; motiv . 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută . Cauza păcii . 3. ( Jur . ) Proces ,

 

CINEMATIC

CINEMÁTIC , - Ă , cinematici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor , independent de masele lor și de cauzele care produc mișcarea . 2. Adj . Care aparține cinematicii ( 1 ) , privitor la

 

CONCURENT

CONCURÉNT , - Ă , concurenți , - te , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care face concurență altuia , care luptă pentru acapararea pieței , pentru înlăturarea rivalilor . 2. Care tinde spre același rezultat . Cauze concurente . II. S . m . și f . 1. Participant la un concurs sportiv . 2. ( În orânduirea capitalistă ) Negustor sau producător care luptă să depășească în câștig pe

 

CRIMINOLOGIE

CRIMINOLOGÍE s . f . Știință care studiază criminalitatea , cauzele ei și găsirea metodelor pentru prevenirea și combaterea

 

CRITICA

CRITICÁ , crític , vb . I . Tranz . A dezvălui lipsurile , greșelile , defectele unor persoane , ale unei opere , ale unor stări de lucruri ( arătând cauzele și indicând mijloacele de

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...