Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:IVIRE, RĂSĂRI, ÎNĂLȚA, ÎNCEPE, ÎNFLORI, ÎNNORA, ÎNTÂMPINA, ÎNTÂMPLA, ÎNTÂRZIA, ÎNTÂRZIAT ... Mai multe din DEX...

IVI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

IVÍ, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta, a apărea (dintr-o dată, pe neașteptate), a ieși la iveală, a se descoperi. - Din sl. javiti.

Sursa : DEX '98

 

A (se) ivia dispărea

Sursa : antonime

 

A se ivia pieri

Sursa : antonime

 

IVÍ vb. 1. v. apărea. 2. a apărea, a se arăta, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a \~ și el.) 3. v. înfățișa. 4. a apărea, a se arăta, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zâmbet s-a \~ pe fața lui.) 5. a apărea, a se arăta, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Câmpia se \~ în toată splendoarea ei.) 6. a apărea, a se arăta, a ieși. (S-a \~ iarba.) 7. v. răsări. 8. a apărea, a se arăta, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Se \~ zorile.) 9. v. face. 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a apărea, a se declara. (S-a \~ o epidemie.)

Sursa : sinonime

 

iví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ivésc, imperf. 3 sg. iveá; conj. prez. 3 sg. și pl. iveáscă

Sursa : ortografic

 

A SE IVÍ ivésc intranz. A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a apărea; a se arăta; a se isca. /javiti

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruIVI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 295 pentruIVI.

Vasile Aaron - Anul cel mănos

Vasile Aaron - Anul cel mănos Anul cel mănos de Vasile Aaron Informații despre această ediție Fragment.     Drăgălașă primăvară         Te ivești veselă iară,         Ne dai semn de roadă bună         Ca să facem dinpreună     Cinste celui preaputernic         Mărindu-l cu cuget smernic,     Pe cît firea omenească         E în stare să-l mărească.     Gheața și neoa cumplită         În pripă fu risipită,     Iarba subt frunză uscată         Să ridică deodată     Arătîndu-și colțul verde,         Cum frigul puterea-și perde,     Iată codrul înverzește,         Firea toată să clătește,     Pomii ceia ce dau roadă         Unii de muguri să-nnoadă,     Alții după a sa fire,         Înfloriți mai cu pripire     Dau albinelor hrană         Și zburătoarelor mană.     Ciocîrlia deșteptată         Vrea cătră nori să răsbată,     Zburînd să-nvîrte carigă         Și veselă pe sus strigă.     Cucului, ce amorțise         îi vedem gura deschisă     Dintr-un loc într-altul zboară,         Să suie și să pogoară     Cîntînd după a sa fire         Prin a capului clătire.     Turturica și porumbul,         Ce tăcuse mult ca plumbul     Pe uscate rămurele         Dau glasul cel plin de jele,     Și dacă-și află soție         Îl schimbă în veselie.     Cearcă loc de cuib și unde         Îl află bun, se ascunde.     Rînduneaua învrîstată         Din căpriori deșteptată     Însă cînd ...

 

Ion Luca Caragiale - Triumful talentului

Ion Luca Caragiale - Triumful talentului Triumful talentului de Ion Luca Caragiale 1900 Au fost odată-ntr-o școală de provincie doi buni camarazi - Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu. Amândoi erau potriviți la-nvățătură și la purtare. Nița însă se deosibea, și nu numai de Ghiță, dar chiar de toți copiii ceilalți, prin talentul lui la scris, de care se minuna cu drept cuvânt toată lumea. În anul al patrulea de școală primară, Niță ajunsese să scrie așa de frumos, încât, adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar modelul de caligrafie, scris de mână; pe câtă vreme, Ghiță scria nu se poate mai urât; pe lângă că-i era mâna dreaptă șubredă, fiindcă-i degeraseră degetele de mic, n-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. Așa, isprăvind clasele primare, s-au despărțit cei doi buni camarazi, ca să meargă fiecare după norocul lui. Ghiță s-a dus la țară pe lângă tată-său, care era negustor cu dare de mână; iar Niță, copil sărman, a apucat spre Capitală, ascultând de sfatul dascălului său: - Fătul meu, tu părinți n-ai, carte multă nu ți-e ...

 

Ion Luca Caragiale - Diplomație subțire - Cronică

Ion Luca Caragiale - Diplomaţie subţire - Cronică Diplomație subțire - Cronică de Ion Luca Caragiale N-au greșit oamenii pricepuți când au spus, că snoavele și zicătorile sunt înțelepciunea noroadelor... De ce ?... Fiindcă, deși împrejurările în cari se ivesc întâmplările se deosebesc totdeauna, întâmplările nu sunt de atâtea nenumărate feluri cum ni s-ar părea nouă, muritorilor. Noi ne perindăm, azi unul, mâine altul; lumea rămâne tot lume; noi mereu toți alții și alții; și ea, tot ea și ea. Parcă ar fi tot nou și iar nou; și când colo ! tot aia și iar aia; din Paști până 'n Crăciun și din Crăciun până 'n Paști, Ťtoate-s vechi și nouă toateÅ¥ Și așa fiind, când o minte omenească pătrunzătoare prinde pricina și felul unei întâmplări și le poate ticlui, limpede, frumos și scurt, în vreo, zicătoare ori snoavă, acestea trebue să rămână în mintea tutulor oamenilor din neam în neam; căci se potrivesc pe veci de câte ori, fie-n orice împrejurări, li se ivește o întâmplare la fel. Așa bunăoară, iată o întâmplare foarte gravă care s-a ivit, zilele astea, în lumea politică: Rusia dă un ultimatum Chinei. Fiindcă nu toți cititorii noștri pot ...

 

Anton Pann - Șoarecile

Anton Pann - Şoarecile Șoarecile de Anton Pann Un șoarece mare, anume Gherlan, Peste toată gloata fiind căpitan, Atît să mîndrise, precum povestesc, Încît își uitase neamul șoricesc. Și vrînd să se-nsoare, el nu gîndea alt Decît să ia fată de neam mai înalt. Cugetînd aceasta și tot cercetînd, Pe bătrinii șoareci mereu întrebînd, Află că mai mare dintre cîte sînt E soarele singur slăvit pre pămînt. Și precum să vede frumos, strălucit, Și fată întocmai are negreșit. Auzind, Gherlanul nu stă nicidecum, Ci cît mai în grabă s-au gătit de drum, Luă oaste multă, întocmi alai, Poruncind să 'poarle zaherea malai. Plecă către soare, împompat astfel, Șoareci ca lăcuste zbura după el. Mergînd zi și noapte, sfera au pătruns, Și la naltul soare s-au văzut ajuns. Soarele îndată pe mîndrul Gherlan L-au primit tocma ca p-un capitan. I-a vorbit cu cinstc și l-a întrebat: Să vie la dînsul cum s-a întîmplat ? Gherlanul atuncea compliment făcînd, Către el răspunse în asfel zicînd : -Luminate soare al naltului cer, De-ți fac supărare, iertăciune-mi cer. 'Eu sînt, cum știi bine, marele Gherlan, Care peste șoareci sînt azi ...

 

Enache Gane - Călătoria m%C3%A8 la munte

Enache Gane - Călătoria m%C3%A8 la munte Călătoria mè la munte de Enache Gane Informații despre această ediție Fragment     Luna ce este planetă mult mai gios decît de alte,     Tîrziu după ce răsare să ivește pe drept munte     Cu așa apropiere a lor vîrfuri atingînd,     Încît la sănin curat ea să vede strălucînd,     Ca cînd ar fi o lumină pe vîrf de munte născută,     De unde ca în oglindă în Bistriță să arată.     Toți copacii sînt sălbatici și numai cît înverzesc,     Afară de puțîn număr de mălini ce înfloresc.     Muzica acestor locuri, fără talanturi firești,     Iaste sîngură cîntarea fluierilor păstorești,     A cărora jelnic glas și firii mărturisăște     De soarta pustietății încît ea de tristă este.     Zefirii trecînd prin frunze lunică cu întristare     Iho, acè dintre stînci, iaste lor răspunzătoare.     Cînd noorii să adună, orizontul de închide     Piste văi ca și o noapte, negura atunce cade,     Și tunetul pintre munți, înfocat răspunde tare,     Acel om întocma tartar la un nedeprins să pare,     Și cînd acel întunerec pe încet să răsipește,     A ceriului albăstrime cîte puțin să ivește,     Atuncea inima lui are ace mare bucurie     Ci sîmțește un închis și supus la tirănie,     Cînd ...

 

George Topîrceanu - Acceleratul

George Topîrceanu - Acceleratul Acceleratul de George Topîrceanu Peste fagi cu vârfuri sure A căzut amurgul rece. Înserarea mută trece Furișată prin pădure. Spre apus abia s-arată Printre crengi, întunecată, O văpaie de rubin... Din frunzișurile grele De-nnoptare, tot mai vin Glasuri mici de păsărele... Reci și palide-n senin Se ivesc deasupra stele. Și deodată, dintre dealuri Se desprinde larg un zvon Depărtat și monoton, Ca un murmur lung de ape Revărsate peste maluri... Crește-n luncă, mai aproape, Umple văile vecine De răsunet mare... Vine!... Fulger negru... trăsnet lung Dus pe aripi de furtună, Zguduind pământul tună, Zările de-abia-i ajung... Parcă zboară, Parcă-noată. Scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un valvârtej de fum Taie-n lung pădurea toată... A trecut... Dinspre câmpie, Vuiet greu de fierărie Se destramă în tăcere... Scade-n depărtare... Piere... Iar în urmă-i, din tufișuri, De prin tainice-ascunzișuri, Se ivesc pe jumătate Păsărele ciufulite, Alarmate Și-ngrozite: Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?... Ciripesc cu glasuri mici Cinteze și pitulici. Doar un pui de pițigoi, Într-un vârf de fag pitic, Stă cu penele vulvoi Și făcând pe ...

 

George Topîrceanu - Balada munților

George Topîrceanu - Balada munţilor Balada munților de George Topîrceanu I S-au ivit pe rând în soare, Jos, la capătul potecii, Turma albă de mioare, Noatinele și berbecii. Sunet de tălăngi se-ngână. Sub poiana din Fruntarii, Zăbovește-n deal la stână Baciul Toma cu măgarii. El se pleacă din cărare Și tot leagă și dezleagă, Cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă: Maldăr de tărhaturi grele Cu desagi, căldări și pături, Că de-abia pot sta sub ele Doi măgari voinici alături. Gata!... Baciul stă pe gânduri, Peste frunte mâna-și duce. Se ridică-n două rânduri Și domol își face cruce. Apoi cată lung spre creste Și spre țarcurile goale... Și convoiul, fără veste, A pornit încet la vale. Cerul și-a schimbat veșmântul. Ploaia parcă stă să-nceapă. Printre brazi coboară vântul Ca un foșnet lung de apă. Adâncit în gânduri multe Baciul stă și nu-și dă seamă C-a rămas în loc s-asculte... După el, călcând cu teamă, Merg tăcuții lui prieteni Prin sălbatice pripoare, Pe sub poale verzi de cetini, Pe potecă fără soare, Ori străbat în pas alene Luminișuri fără flori, Singuratice poiene Cu mesteceni visători... ...

 

Grigore Alexandrescu - Așteptarea

... viață să-ntocmesc! M-aș duce unde zboară atâtea rândunele, Când viscolul începe, când vin vremile rele; Pe pasur'le verdeții ca ele m-aș ivi. Din loc în loc aș trece în climele străine, Unde sunt alte stele, și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce când firea ar ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul

... ndată Zice adio, piere, s-a dus! Astfel nădejdea-mi cea mângâioasă, Ce cu-al meu înger îmi răsări, Atunci apuse când se ivi În a mea inimă dureroasă. Înger! cerescul meu serafin! Ce-mi fuse oare a ta ivire? Floare sau umbră, vis, nălucire ...

 

Ion Luca Caragiale - Arendașul român

Ion Luca Caragiale - Arendaşul român Arendașul român de Ion Luca Caragiale — Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? — Păi?... eu știu că le-am făcut. — În doi ani de când sunt aici, numai tu nu te-ai dat pe brazdă, așa? — Păi, cocoane, am casă grea... — Apoi eu n-am casă grea, măi Ioane? Vezi bine, patru copii aci, două fete la oraș în pension... — Auleo, ai și la oraș!! — Doi băieți la Paris... — Săracii de noi!! — Vezi că și eu am greutăți, mă Ioane. — Da, cocoane, însă eu zic că fiecare să-și crească copiii. — Apăi eu ți-i dau ție să-i crești, mă Ioane? — Nu, cocoane, dar cu prașila, drept și drept. — Stăi să-ți dau eu drept, mă Ioane. Se apropie de țăran și începe să-i care la pumni în cap. Țăranul iese năucit și se duce la primărie să se jeluiască. După un ceas se ivește primarul cu căciula în mână la poarta boierului. — Dar ce-a făcut blestematul ăla de Ion, cocoane? — Nu-i treaba ta, primarule; ia ...

 

Ion Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F

Ion Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F Oare teatrul este literatură? de Ion Luca Caragiale Articol publicat în Epoca din 8 august 1897 ; reprodus după I. L. Caragiale, Opere , ediția critică citată, E.P.L., 1965, vol. IV, p. 315-317. Principiul fundamental al artei în genere este intenția de a transmite o concepțiune prin mijloace convenționale de la om la om; încercarea de a realiza acea intenție constituie opera de artă: ori de ce fel ar fi concepțiunea, - înaltă sau joasă, rafinată sau primitivă, sacră ori profană, - numai cîtuși de puțin să fie o izvorîre nu voită, ci pornită firește din adîncimea, infinită ca și natura ce se oglindește în ea, a creierului omenesc, ea merită să se arate lumii, numai să poată cum; și dacă poate cum trebuie, atunci se va impune înțelesului altor minți omenești, numai capabile să fie a înțelege. Aci stă rațiunea finală a artei umane: înțelesul omenesc. Dar cîte sunt mijloacele convenționale pentru transmiterea unei intenții artistice? Sunt desigur multe și mulți critici au căutat să le clasifice. Din cîți am citit pînă acuma, nu am găsit în nici unul o părere deosebită în ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruIVI

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentruIVI.

Fapte Capitol 5

Fapte Capitol 5 Fapte 4 Fapte Capitol 5 1 Dar un om, numit Anania, a vîndut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, 2 și a oprit o parte din preț, cu știrea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, și a pus -o la picioarele apostolilor. 3 Petru i -a zis: ,,Anania, pentruce ți -a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfînt, și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? 4 Dacă n`o vindeai, nu rămînea ea a ta? Și, după ce ai vîndut -o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s`a putut naște un astfel de gînd în inima ta? N`ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.`` 5 Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, și și -a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți ceice ascultau aceste lucruri. 6 Flăcăii s`au sculat, l`au învelit, l-au scos afară, și l-au îngropat. 7 Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce ...

 

Cintarea cintarilor Capitol 6

Cintarea cintarilor Capitol 6 Cintarea cintarilor 5 Cintarea cintarilor Capitol 6 1 Unde s`a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să -l căutăm și noi împreună cu tine? - 2 Iubitul meu s`a pogorît la grădina lui, la stratul de mirezme, ca să-și pască turma în grădini, și să culeagă crini. 3 Eu sînt a iubitului meu și iubitul meu este al meu; el își paște turma între crini. - 4 Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca niște oști supt steagurile lor. 5 Întoarce-ți ochii dela mine, căci mă turbură. Perii tăi sînt ca o turmă de capre, cari poposesc pe coama Galaadului. 6 Dinții tăi sînt ca o turmă de oi, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă. 7 Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta... 8 Am șasezeci de împărătese, optzeci de țiitoare, și fete fără număr, 9 dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa, cea mai aleasă a celei ce ...

 

Osea Capitol 6

Osea Capitol 6 Osea 5 Osea Capitol 6 1 ,,Veniți, să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne -a sfîșiat, dar tot El ne va vindeca; El ne -a lovit, dar tot El ne va lega rănile. 2 El ne va da iarăș viața în două zile; a treia zi ne va scula, și vom trăi înaintea Lui. 3 Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El se ivește ca zorile dimineței, și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pămîntul!`` - 4 Ce să-ți fac, Efraime? Ce să-ți fac, Iudo? Evlavia voastră este ca norul de dimineață, și ca roua care trece curînd. 5 Deaceea îi voi biciui prin prooroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele, și judecățile Mele vor străluci ca lumina! 6 Căci bunătate voiesc, nu jertfe, și cunoștință de Dumnezeu mai mult decît arderi de tot! 7 Dar ei au călcat legămîntul, ca oricare om de rînd; și nu Mi-au fost credincioși atunci. 8 Galaadul este o cetate de nelegiuiți, plină de urme de sînge! 9 Ceata preoților este ca o ceată de tîlhari, care stă la pîndă, ...

 

Leviticul Capitol 13

Leviticul Capitol 13 Leviticul 12 Leviticul Capitol 13 1 Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis: 2 ,,Cînd un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, cari sînt preoți. 3 Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s`a făcut alb, și dacă rana se arată mai adîncă decît pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat. 4 Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adîncă decît pielea, și dacă părul nu s`a făcut alb, preotul să închidă șapte zile pe cel cu rana. 5 A șaptea zi preotul să -l cerceteze iarăș. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s`a întins pe piele, preotul să -l închidă a doua oară încă șapte zile. 6 Preotul să -l cerceteze ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruIVI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 55 pentruIVI.

IVIRE

... IVÍRE s . f . Faptul de a se ivi ; apariție , iveală . - V. ivi

 

RĂSĂRI

... RĂSĂRÍ , răsár , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre aștri ; la pers . 3 ) A apărea pe cer , a se ivi la orizont . 2. ( Despre plante ; la pers . 3 ; adesea fig . ) A încolți , a ieși din pământ . 3. A se ...

 

ÎNĂLȚA

... Refl . A deveni mai înalt ; a crește . 3. Refl . ( Despre clădiri , monumente etc . ) A apărea , a se ivi ( în toată înălțimea ) . 4. Tranz . A construi , a clădi . A înălța o casă . 5. Tranz . A ridica ...

 

ÎNCEPE

... dintr - o acțiune , dintr - o serie de lucrări sau de acțiuni . 2. Intranz . ( Despre stări , fenomene ) A se arăta , a se ivi

 

ÎNFLORI

... a se acoperi de flori . II. 1. Intranz . Fig . A - și face apariția , a se arăta ; a se ivi ; a se dezvolta , a crește , a prospera . 2. Tranz . A împodobi ( prin cusături , desene , ornamente etc . ) , a ...

 

ÎNNORA

... ÎNNORÁ , înnorez , vb . I . 1. Intranz . și refl . impers . ( La pers . 3 ) A se ivi ( mulți ) nori pe cer . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) întrista , a ( se ) posomorî . ( Var . : înnourá vb . I ] - În + nor ...

 

ÎNTÂMPINA

... vb . I . 1. Tranz . A - i ieși cuiva înainte pentru a - l primi . 2. Tranz . Fig . A i se ivi cuiva necazuri , obstacole în calea unei realizări . 3. Tranz . Fig . A suporta ; a face față unor cheltuieli , unor obligații . 4. Tranz ...

 

ÎNTÂMPLA

... 1. ( Despre fapte , evenimente ) A se petrece , a se produce , a avea loc . 2. A ( i ) se ivi ( cuiva ) prilejul ; a se nimeri să fie într - un anumit loc ( incidental ) . Mi s - a întâmplat să fiu de față . - Probabil ...

 

ÎNTÂRZIA

... așteptat sau la care era necesar . 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat ; a apărea , a se ivi după timpul prevăzut . 3. A rămâne , a zăbovi ( undeva ) mai mult decât este necesar sau prevăzut . [ Pr . : - zi - a ] - În ...

 

ÎNTÂRZIAT

ÎNTÂRZIÁT , - Ă , întârziați , - te , adj . Care a apărut , s - a ivit după termenul prevăzut sau fixat . [ Pr . : - zi - at ] - V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...