|
|
||
Vezi și:CÂRÂITOR,
CRISTEI,
SCÂRȚÂIT,
SCÂRȚIITOR,
SCRÂȘNI
... Mai multe din DEX...
SCÂRȚÂITOR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. SCÂRȚÂITÓR, -OÁRE, scârțâitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit^1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit^2. 2. S.f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S.f. Hârâitoare. 4. S.f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i-. - Var.: scârțiitór, -oare adj.] - Scârțâi + suf. -tor.Sursa : DEX '98 scârțâitór adj. m. (sil. -țâ-i-), pl. scârțâitóri; f. sg. și pl. scârțâitoáreSursa : ortografic SCÂRȚÂIT//ÓR \~oáre (\~óri, \~oáre) Care scârțâie; care produce scârțâituri. /a scârțâi + suf. \~torSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru SCÂRȚÂITORRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru SCÂRȚÂITOR. Vasile Alecsandri - O primblare la munți Vasile Alecsandri - O primblare la munţi O primblare la munți de Vasile Alecsandri De mult doream a vedea portretul lui Alexandru vodă Lăpușneanul și, aflând că se găsea la mănăstirea Pângărați, mă hotărâi a face o primblare pân-acolo. Mă pornii deci într-o amiază de la Piatra, întovărășit de doi tineri poeți și de un tânăr judecător, care, având norocire de a nu fi cât de puțin poet, se îngriji de viitor și luă cu el doi harbuji groși ca cei de Bender și o pungă mare plină de tutun. Aceste provizii ne părură cam deșănțate pentru o primblare de două ceasuri, însă urma ne încredință că, în privirea mulțumirilor trupești, e mult mai priitor de a fi cineva judecător decât amorezul muzelor. Ne pornirăm pe la sfințitul soarelui, plini de veselie și de sperare, și, grămădiți ca vai de noi! într-o brișcă de Brașov, care, urmând obiceiului surorilor sale numite brașovence, ne scutura ca pe niște saci de nuci; dar ce ne păsa nouă! Lumea întreagă atunci era a noastră! cerul era atât de limpede și de albastru, priveliștea în toate părțile se arăta atât de ... Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II â†�â†� Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul II) Stăm acum la gura sobei mângâiați de căldura celui dintâi foc din anul acesta; afară ține de câteva zile o ploaie măruntă, deasă și rece de toamnă, iar orașul tot e strâns zdravăn într-o imensă manta cenușie-roșiatică. Burlanele turuie vârtos, aci de-a dreptul sub acoperiș, și asta îmi mărește gustul de ascultare al [sic] scrisorilor donnei Alba (căreia de-acum înainte îi voi spune numai astfel, pe italienește; în spaniolă cuvântul scris "dona" se pronunță "donia", or mie îmi place s-o chem așa cum răsună în italienește, adică întocmai cum se scrie: donna, donna Alba). De bună seamă că același țuruit a dat îndemn și ghes și-acum dă necontenit avânt prințului să-mi facă această divină lectură. Eu o ascult cu religiozitate, dar din când în când casc, sau îl întrerup cu vreo amintire, care n-are nici în clin, nici în mânecă nici cu sensul frazelor citite, nici cu reflecțiile sau informările complimentare pe care prințul mi le dă asupra lor; ba îl întrerup câteodată cu vreuna boacănă de tot, astfel că ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCÂRȚÂITORRezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru SCÂRȚÂITOR. CÂRÂITÓR , - OÁRE , cârâitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care cârâie . 2. S . f . Scârțâitoare cu care se alungă păsările . [ Pr . : - râ - i - ] - cârâi + suf . - CRISTÉI , cristei , s . m . Pasăre călătoare mai mare decât mierla , cu penajul brun - măsliniu - roșcat , care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților și care se recunoaște mai ales prin sunetele ei scârțâitoare ( Crex ... scârțâi , zgomot sau sunet ascuțit , strident care se produce prin frecare , deplasare , apăsare etc . ; scârțâială , scârțâitură . V. scârțâi . SCÂRȚÂÍT^2 , - Ă , scârțâiți , - te , adj . ( Rar ) Scârțâitor ... SCÂRȚIITÓR , - OÁRE - OÁRE adj . v . scârțâitor ... de sus , făcând să se audă un zgomot caracteristic ( în momente de furie , de durere etc . ) . 2. P . gener . A produce un zgomot scârțâitor |
||