Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

VULGARIZARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VULGARIZÁRE, vulgarizări, s.f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. - V. vulgariza.

Sursa : DEX '98

 

VULGARIZÁRE s. v. banalizare.

Sursa : sinonime

 

VULGARIZÁRE s. v. popularizare, propagare, propovăduire, răspândire.

Sursa : sinonime

 

vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizării; pl. vulgarizări

Sursa : ortografic

 

VULGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei; (peior.) popularizare. [< vulgariza].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VULGARIZARE

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru VULGARIZARE.

Ion Luca Caragiale - "Romanii călători" de Ioan Kalinderu

... în materie. Ne mărginim a spune că Romanii în călătorie, deși este o operă de erudițiune, nu e mai puțin o operă de vulgarizare

 

Ion Luca Caragiale - Un dicționar român

... cu o carte atât de indispensabilă. D. Șăineanu este unul dintre tinerii noștri învățați, la cari soliditatea științifică se asociază cu un adevărat talent de vulgarizare

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Dl Panu asupra criticii și literaturii

... se mulțumească cu niște cunoștințe foarte fragmentare, prezentate așa fel încât să-i mulțumească curiozitatea, fără ca să-l puie la vreo muncă. Cu această vulgarizare comodă se însărcinează gazeta de azi, care, pentru un gologan, afară de știri politice din toată lumea, de buletine financiare și economice, dă și recenzii ...

 

Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere

Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ...