Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANTERIOR
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 156 pentru ANTERIOR.
ASCENDÉNT , - Ă , ascendenți , - te , adj . , subst . 1. adj . Care urcă , suitor . 2. S . m . , s . f . Rudă în linie directă care face parte dintr - o generație anterioară . 3. S . n . ( Cu determinări introduse p . prep . " asupra " ) Autoritate
... de a lega între ele mai multe imagini senzoriale , idei etc . , apariția unei reprezentări atrăgând în conștiință o altă reprezentare asemănătoare sau întâlnită anterior
AVANTRÉN , avantrenuri , s . n . Partea anterioară a unei mașini agricole cu tracțiune animală , care asigură stabilitatea și direcția mașinii în timpul
BA adv . 1. ( Exprimă opoziția față de ideea din propoziția negativă sau negativ - interogativă anterioară , de obicei cu reluarea verbului ) N - am timp acum de tine ! - Ba ai ! Nu mi - ai văzut ochelarii ? - Ba i - am văzut pe birou . 2. ( Urmat de și sau chiar , încă ) Mai mult , în plus , pe deasupra . Cine bea fără măsură își bea banii , mintea , ba și sănătatea . 3. ( În corelație cu el însuși , având rol de conjuncție disjunctivă ) Sau . . . sau ; când . . . când ; acum . . . acum ; aci . . .
... BECÁR , becari , s . m . Semn grafic pe portativ care , anulând un bemol sau un diez anterior
BOT , boturi , s . n . 1. Partea anterioară a capului unor mamifere , cuprinzând gura ( și nasul ) . 2. Fig . Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect ; vârf ; partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică . Botul cizmei . Botul automobilului . Botul locomotivei . - Et .
... BRAHILOGÍE s . f . Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior
BRÉGMĂ , bregme , s . f . Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal , ocupat la nou - născut de fontanela
CÁNGUR , canguri , s . m . Mamifer erbivor din Australia , cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte , a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii când sunt mici ( Macropus
CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...
... legare a unor aparate sau mașini electrice astfel încât curentul de la intrarea unui element să fie egal eu cel de la ieșirea elementului anterior