Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASCULTĂTOARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ASCULTĂTOARE.

RADIOASCULTĂTOR

... RADIOASCULTĂTÓR , - OÁRE , radioascultători , - oare , s . m . și f . Ascultător al emisiunilor de radio ^2 . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^2 + ascultător

 

ASCULTĂTOR

ASCULTĂTÓR , - OÁRE , ascultători , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care ascultă ( 3 ) ; supus , docil . 2. S . m . și f . Persoană care ascultă o povestire , un concert , o conferință etc . - Asculta + suf . -

 

AUDITOR

... AUDITÓR , - OÁRE , auditori , - oare , s . m . și f . , adj . ( Persoană ) care ascultă un curs , o conferință , un concert ; ascultător

 

BUN

... altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4. Caracteristic omului mulțumit , vesel , bine dispus . II. Adj . 1. Care face sau prinde bine ; plăcut , satisfăcător , agreabil . 2 ...

 

DICTA

DICTÁ , dictez , vb . I . Tranz . 1. A pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze , ale unui text , pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai . 2. A impune ceva în mod categoric , a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiții ; a

 

DOCIL

... DOCÍL , - Ă , docili , - e , adj . ( Adesea adverbial ) Care se supune la orice cu ușurință , fără să protesteze ; supus , ascultător

 

ELEI

ELÉI interj . ( Pop . ) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul . - Formație

 

IA

IA interj . 1. Cuvânt prin care se atrage atenția ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa ; ian ! 2. Iată ! iacă^1 ! uite ! vezi ! ian ! 3. Arată indiferența față de ceea ce urmează . 4. Introduce un răspuns . Unde te duci ? - Ia , până la colț . Cf . bg . %

 

NEASCULTĂTOR

... neascultători , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care nu ascultă ( de cineva sau de ceva ) , care nu se supune ; p . ext . rău , obraznic . [ Pr . : ne - as - ] - Ne - + ascultător

 

NEOBEDIENT

... NEOBEDIÉNT , - Ă , neobedienți , - te , adj . ( Livr . ) Care nu este supus , ascultător

 

OBEDIENT

... OBEDIÉNT , - Ă , obedienți , - te , adj . ( Livr . ) Supus , ascultător

 

   Următoarele >>>