Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DREAPTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 762 pentru DREAPTA.

DREPT

... fără ocol , fără abatere . 2. ( Despre lucruri , ființe , părți ale lor etc . ) Care are o poziție verticală ( față de un punct de reper ) . Zid , perete drept . Om drept ca lumânarea . 3. Care are o poziție orizontală ( față de un punct de reper ) ; orizontal ; plan , neted . Câmpie dreaptă . 4. ( În sintagma ) Complement drept = complement direct , v . direct . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte ) Care este , se face etc . potrivit dreptății și adevărului ; întemeiat ... susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale . C. Adv . 1. ( Urmat de determinări locale , indică direcția ) În linie dreaptă , fără ocol ; direct . Merge drept la birou . 2. ( Urmat de determinări locale , modale sau temporale ) Tocmai , exact . A ajuns drept la timp . D. S . n . 1. Totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr - un stat . Drept penal . 2. Știință sau disciplină care studiază dreptul ( D 1 ) . 3. Putere , prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită ... Răsplată , retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci . E. Prep . 1. ( Introduce un complement indirect ) În loc de . . . , în calitate de . . . , ca . Drept ...

 

DIRECT

... DIRÉCT , - Ă , direcți , - te , adj . , s . f . , adv . 1. Adj . Care duce la țintă , de - a dreptul , fără ocol ; drept . 2. S . f . Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte . 3. Adv . De - a dreptul , fără ocol . 4. Adj . Care se face , are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri , fățiș ; nemijlocit . 5 ...

 

OBLU

... ÓBLU , OÁBLĂ , obli , oable , adj . , adv . I. Adj . 1. ( Pop . ) Care se prezintă ca o linie dreaptă ; fără cotituri , drept . 2. ( Despre mers ) Încet și uniform . II. Adv . ( Pop . ) În linie dreaptă ; drept

 

ALINIAMENT

ALINIAMÉNT , aliniamente , s . n . 1. Linie dreaptă , deteminată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte ; p . ext . poziția mai multor puncte sau obiecte de - a lungul unei linii drepte . 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație , cuprinsă între două curbe consecutive . [ Pr . : - ni -

 

CORESPONDENT

CORESPONDÉNT , - Ă , corespondenți , - te , s . m . și f . , adj . I. S . m și f . 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică , trimițând spre publicare informații din locul unde se află . 2. Persoană care , în lipsa părinților unui elev , are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare . 3. ( Rar ) Persoană cu care cineva este în corespondență . II. Adj . ( În sintagmele ) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ , cu excepția dreptului de a vota pe viitorii membrii , care este numai consultativ . Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri , egale între ele , formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte

 

EGALITATE

... Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri , prevăzute de regula de drept ; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri . ( Mat . ) Relație între două sau mai multe cantități , elemente , termeni etc . egali ...

 

ERIJA

... ERIJÁ , erijez , vb . I . Refl . ( Urmat de determinări introduse p . prep . " în " ) A - și atribui fără nici un drept o situație , un rol care conferă autoritate , a se da drept . . . , a voi să treacă drept

 

ERIJAT

... ERIJÁT , - Ă , erijați , - te , adj . ( Despre oameni ; urmat de determinări introduse prin prep . " în " ) Care își atribuie fără nici un drept o situație , un rol care conferă autoritate , care se dă drept . . . , care vrea să treacă drept

 

INDEPENDENȚĂ

... s . f . 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională ; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber ( cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional ) problemele sale interne și externe , fără amestec ...

 

MONOPOL

... MONOPÓL , monopoluri , s . n . 1. Drept exclusiv al cuiva , de obicei al statului , de a dispune de ceva , de a efectua ceva ; dominație într - un domeniu , într ... un organism public de a fabrica , de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii . 3. Fig . Drept

 

OPȚIUNE

OPȚIÚNE , opțiuni , s . f . 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri , posibilități etc . pe acela sau pe aceea care îți convine ; alegere . 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale , potrivit căreia o parte contractantă , care își asumă obligații ferme , acordă celeilalte părți , pentru un anumit termen , dreptul de a alege între diferitele condiții ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție . [ Pr . : - ți -

 

   Următoarele >>>