Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUNTE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 175 pentru MUNTE.
FÁȚĂ , fețe , s . f . I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale ; chip , figură . 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale . Au căzut cu fața la pământ . 3. ( Pop . ; determinat prin " de om " sau " pământeană " ) Om . 4. Persoană , personaj . Fețe simandicoase . II. 1. ( Mat . ) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru ; fiecare dintre planele care formează un diedru . 2. Suprafață ( în special a pământului , a apei ) . 3. Înfățișare , aspect . 4. Culoare . 5. Partea lustruită , poleită , finisată atent etc . a unui obiect . 6. ( În sintagmele ) Față de masă = material textil , plastic etc . folosit spre a acoperi o masă ( când se mănâncă sau ca ornament ) . Față de pernă ( sau de plapumă ) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna ( sau plapuma ) . 7. Prima pagină a fiecărei file . 8. Fațadă . 9. ( În sintagma ) Fața dealului ( sau a muntelui etc . ) = partea dealului ( sau a muntelui etc . ) orientată spre soare sau spre
... spre soare , cultivată pentru semințele ei oleaginoase ; sora - soarelui ( Helianthus annuus ) ; ( reg . ) floarea - brumei = brândușă ; ( reg . ) floare - domnească = a ) garoafă ; b ) garofiță - de - munte ; floare - de - colț sau floarea - reginei , floarea - doamnei = mică plantă erbacee , cu frunzele albicioase , pufoase și ascuțite , dispuse în jurul inflorescenței , care crește pe crestele ...
INTRAMONTÁN , - Ă , intramontani , - e , adj . ( Despre depresiuni , regiuni , drumuri etc . ) Care se află înconjurat de munți , care are loc între
... întinsă ; amplu . II. S . n . 1. Unitate de relief formată dintr - un grup de munți sau de dealuri ( reunite în jurul unui vârf ) ; p . ext . munte . 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating . 3. P . anal . Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari , de care se leagă sau ...
... unei suprafețe . 3. Marginea din afară , porțiune laterală a unor obiecte . 4. Partea cea mai înaltă , ascuțită și prelungită , a unui munte , a unui deal , a unei stânci ; creastă , coamă , culme ; p . ext . coastă a unui munte
... s . m . 1. Persoană care face parte din populația de bază a Munteniei ori este originară de acolo . 2. Persoană care locuiește la munte sau este originară de la munte
... f . 1. Femeie care face parte din populația de bază a Munteniei sau care este originară de acolo . 2. Femeie care locuiește la munte sau este originară de la munte
... MUNTICÉL , munticei , s . m . ( Rar ) Diminutiv al lui munte ( 1 ) ; muntișor . - Munte
... PLĂIÉȘ , plăieși , s . m . 1. ( În evul mediu ) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte ; grănicer , străjer . 2. Locuitor de la munte
PLEȘ , PLEÁȘĂ , pleși , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Înv . și reg . ) Chel , pleșuv . 2. Adj . ( Despre dealuri , munți , soluri etc . ) Lipsit de vegetație , sterp , gol . 3. S . f . Porțiune a muntelui lipsită de vegetație ;
... TÁRNIȚĂ , tarnițe , s . f . 1. Șa ( țărănească ) de lemn sau ( rar ) de piele , folosită la călărit sau la transportul unei poveri . 2. Culme , coamă de munte sau de deal în formă de șa . 3. ( Reg . ) Drum de munte