Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOBILĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 50 pentru NOBILĂ.

NOBIL

... s . m . și f . I. Adj . 1. Care dă dovadă de generozitate , de cinste , de spirit de abnegație ; capabil de sentimente înalte ; generos , ales . Om nobil . 2. Distins , elegant , desăvârșit ; grațios . 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate . II. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care face parte din ...

 

NOBLEȚE

... NOBLÉȚE s . f . 1. Calitatea de nobil ( II ) ; rangul sau titlul de nobil ; nobilime ( 2 ) , nobilitate ( 1 ) . 2. ( Rar ) Nobilime ( 1 ) . 3. Atitudine , însușire morală superioară ; caracter nobil

 

ȘPAN

... sau doage . ȘPAN ^1 , șpani , s . m . 1. ( În orânduirea feudală din Transilvania ) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus ; nobil

 

NOBILIAR

NOBILIÁR , - Ă , nobiliari , - e , adj . Care aparține nobilimii ( 1 ) sau nobililor ( II ) , privitor la nobilime sau la nobili , specific nobilimii ; nobilitar . [ Pr . : - li -

 

POSPOLIT

POSPOLÍT , - Ă , pospoliți , - te , adj . Care aparținea unui corp de armată alcătuit din nobili polonezi , format din nobili

 

ÎNNOBILA

... animale sau a unei specii de plante ; a ( se ) îmbunătăți proprietățile unor substanțe , unor materiale prin procedee fizice sau chimice . - În + nobil

 

ȘLEAHTĂ

ȘLEÁHTĂ , șlehte , s . f . 1. ( Peior . ) Clică , bandă ; gloată , ceată . 2. Nume dat , în trecut , nobilimii poloneze ; corp de armată alcătuit din nobili

 

ȚIMIR

ȚIMÍR , țimire , s . n . 1. ( Înv . și reg . ) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile , al unui oraș , al unei corporații sau membrilor ei , unei țări etc . 2. Denumire dată în evul mediu , în țările române , călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin , mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească . [ Var . : țimáră s .

 

APANAJ

APANÁJ , apanaje , s . n . 1. Parte dintr - un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile ; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare . 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva ; fig . ceea ce este propriu unei persoane sau unui

 

ARHONDOLOGIE

ARHONDOLOGÍE s . f . Istorie a nobilimii ; ( concr . ) repertoriu al familiilor nobile dintr - o țară . [ Var . : ( înv . ) arhontologhíe s .

 

ARISTOCRAȚIE

ARISTOCRAȚÍE , aristocrații , s . f . Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii , datorate originii , bogăției și poziției sale sociale ; p . gener . ( în orânduirea sclavagistă ) clasă socială dominantă , formată din marii posesori de pământ și de sclavi ; ( în orânduirea feudală ) clasă socială dominantă a

 

   Următoarele >>>