Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OTRĂVITOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 32 pentru OTRĂVITOR.

ÎNVENINA

... ÎNVENINÁ , înveninez , vb . I . 1. Tranz . A otrăvi ( cu venin ) ; a face ca ceva să devină otrăvitor . 2. Refl . și tranz . Fig . A deveni sau a face să devină neplăcut , greu de suportat ; a ( se ) înrăi ...

 

ȘORICIOAICĂ

ȘORICIOÁICĂ , șoricioaice , ( 1 ) s . f . 1. Femela șoarecelui . 2. ( Pop . ) Substanță otrăvitoare , reprezentând un compus al arsenului , folosită mai ales contra șoarecilor ; șorecie , șoriceasă . - Șoarece + suf . -

 

ACȚIUNE

ACȚIÚNE , acțiuni , s . f . I. 1. Desfășurare a unei activități ; faptă întreprinsă ( pentru atingerea unui scop ) . 2. Desfășurare a întâmplărilor într - o operă literară ; fabulație , subiect , intrigă . 3. Efect , exercitare a unei influențe asupra unui obiect , a unui fenomen . Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului . 4. ( Jur . ) Proces ; ( concr . ) act prin care se cere deschiderea unui proces . II. Hârtie de valoare , care reprezintă o parte anumită , fixă și dinainte stabilită , a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende . [ Pr . : - ți -

 

ACETILENĂ

... ACETILÉNĂ s . f . Gaz incolor , cu miros de usturoi , otrăvitor

 

ALIOR

... ALIÓR , aliori , s . m . Nume dat mai multor specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc lăptos , otrăvitor

 

BOGLARI

BOGLÁRI , boglari , s . m . Plantă erbacee otrăvitoare , cu flori mici , galbene , care crește în locuri mocirloase ( Ranunculus

 

CIAN

... CIÁN s . n . Gaz incolor , otrăvitor

 

CUCUTĂ

CUCÚTĂ , cucute , s . f . Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor , cu miros caracteristic , cu frunze mari , flori albe și fructe brune - verzui , întrebuințată ca medicament ; dudău , buciniș ( Conium

 

DALAC

DALÁC s . n . , s . m . 1. S . n . ( Med . ) Antrax . 2. S . m . Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor , cu tulpina dreaptă , terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră - albăstrie de mărimea unui bob de mazăre ; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului ( 1 ) ( Paris

 

DEDIȚEL

DEDIȚÉL , dediței , s . m . 1. Plantă erbacee otrăvitoare , cu frunze păroase și cu flori mari , albastre - violete , cu proprietăți colorante și farmaceutice ; adormițele , dediță ( Pulsatilla pratensis ) . 2. ( Zool . ; în sintagma ) Dediței - de - mare = actinii . [ Var . : dedețél s . m . ] - Dediță + suf . -

 

ERGOTINĂ

ERGOTÍNĂ , ergotine , s . f . Substanță otrăvitoare obținută din cornul - secarei , care provoacă tulburări nervoase , digestive , cardiace etc . și se întrebuințează în medicină ca hemostatic , mai ales în hemoragiile uterine ;

 

   Următoarele >>>