Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REFRACȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru REFRACȚIE.

DIOPTRIC

... 1. Adj . Care este în legătură cu refracția luminii , care aparține acestei refracții . 2. S . f . Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție

 

REFRACTA

REFRACTÁ , pers . 3 refractă , vb . I. 1. Refl . ( Fiz . ; despre unde , raze de lumină ) A se frânge , a devia la trecerea dintr - un mediu în altul ; a suferi fenomenul refracției . 2. Tranz . ( Despre corpuri , medii ) A produce fenomenul

 

AMETROPIE

... AMETROPÍE s . f . Tulburare a vederii datorată unui viciu de refracție

 

BIREFRINGENȚĂ

... BIREFRINGÉNȚĂ , birefringențe , s . f . Dublarea prin refracție

 

CURCUBEU

CURCUBÉU , curcubeie , s . n . 1. Fenomen optic care se datorește refracției , reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer . 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase , cu flori mari , roșii - purpurii și cu fructele capsule ( Lychnis coronaria ) . - Et .

 

DICROISM

... DICROÍSM s . n . Proprietate a unei substanțe birefringente de a absorbi selectiv și inegal cele două raze rezultate prin refracție

 

DIOPTRU

... DIÓPTRU , dioptre , s . n . ( Fiz . ) 1. Suprafață care separă două medii transparente cu indici de refracție

 

FOTOELASTICITATE

... FOTOELASTICITÁTE s . f . ( Fiz . ) Proprietate a unor materiale transparente de a - și modifica indicele de refracție

 

FOTOMETEOR

FOTOMETEÓR , fotometeori , s . m . Efect luminos care apare în atmosferă în anumite condiții datorită reflexiei , refracției , difracției și difuziei luminii . [ Pr . : - te -

 

HALO

HALÓ , halouri , s . n . 1. Cerc luminos , colorat , care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi ; cearcăn ( 2 ) . 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct

 

MIRAJ

MIRÁJ , miraje , s . n . I. 1. Fenomen optic produs prin refracția treptată a luminii în straturi de aer cu densități diferite , datorită căruia în unele regiuni apar la orizont imagini răsturnate și suplimentare ale unor părți din natură , ale unor lucruri îndepărtate etc . , ca și cum s - ar reflecta într - o apă ; p . ext . fata morgana . 2. Fig . Imagine înșelătoare ; închipuire , iluzie deșartă . 3. Fig . Farmec , atracție irezistibilă . II. ( În sintagma ) Mirajul ouălor = operație de examinare a ouălor supuse incubației naturale sau artificiale . pentru a urmări starea și dezvoltarea embrionului . [ Var . : ( rar ) mirágiu s .

 

   Următoarele >>>