Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REZOLVAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 41 pentru REZOLVAT.

AUXILIAR

... Element ) care ajută la ceva , care se află pe plan secundar față de ceva principal ; ( element ) ajutător . 2. Adj . ( Mat . ) Cu ajutorul căruia se poate rezolva

 

BISERICUȚĂ

... BISERICÚȚĂ , bisericuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui biserică . 2. Fig . Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a - și rezolva

 

CAZUISTIC

CAZUÍSTIC , - Ă , cazuistici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Bazat pe cazuistică ( 2 ) , privitor la cazuistică . 2. S . f . Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr - un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice , devenite cu vremea pură sofistică ; p . ext . argumentare subtilă , abilă , sofistică a unor teze false sau

 

DELIBERA

... A chibzui în comun și a discuta ( în secret ) asupra luării unei hotărâri . 2. Tranz . A decide , a rezolva

 

DEZLEGA

... facă un lucru . 3. A găsi soluția unei probleme , a unei ghicitori , a unei enigme etc . ; a rezolva

 

DEZLEGAT

DEZLEGÁT , - Ă , dezlegați , - te , adj . 1. Care nu este legat , care a fost desfăcut din legături . 2. Care a fost absolvit de un blestem , de păcate etc . 3. ( Despre probleme )

 

DIFICIL

DIFICÍL , - Ă , dificili , - e , adj . 1. Care prezintă dificultăți ; greu ( de făcut ) , anevoios , complicat , greu de rezolvat . 2. ( Despre persoane și despre caracterul lor ) Care se împacă greu cu alții , greu de mulțumit ; exigent , mofturos , capricios ;

 

ECTOGENEZĂ

ECTOGENÉZĂ s . f . Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie , absolutizând acțiunea mediului extern și contestând implicit rolul structurii interne a

 

EXPEDITIV

EXPEDITÍV , - Ă , expeditivi , - e , adj . ( Adesea adverbial ) Care rezolvă cu ușurință lucrurile ; prompt ,

 

FACTOTUM

FACTÓTUM s . m . invar . ( Livr . ) Persoană care ( într - o instituție , într - o organizație etc . ) inițiază , hotărăște și rezolvă ( aproape ) toate problemele care se

 

FILOZOFIE

FILOZOFÍE , filozofii , s . f . 1. Știință constituită dintr - un ansamblu închegat de noțiuni și idei , care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale ; concepție generală despre lume și viață . 2. Totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei științe . 3. ( Rar ) Atitudine ( înțeleaptă ) față de întâmplările vieții ; mod specific de a privi problemele vieții . 4. ( Fam . ) Lucru greu de făcut , problemă greu de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>