Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDESTULAT

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru ÎNDESTULAT.

ÎNDESTULĂTOR

ÎNDESTULĂTÓR , - OÁRE , îndestulători , - oare , adj . Care este în cantitate suficientă ; care îndestulează ,

 

ÎNDESTULA

ÎNDESTULÁ , îndestulez , vb . I . Tranz . A da ( sau a lua ) destul ; a satisface , a sătura ( cu de - ale

 

COPIOS

COPIÓS , - OÁSĂ , copioși , - oase , adj . Imbelșugat , bogat , abundent ; îndestulat . [ Pr . : - pi -

 

MULȚUMIT

MULȚUMÍT , - Ă , mulțumiți , - te , adj . , s . f . , prep . 1. Adj . Care se simte bine , căruia nu - i lipsește nimic ; satisfăcut , îndestulat . 2. S . f . ( Înv . și pop . ) Recunoștință ( exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale ) ; ( concr . ) ceea ce se oferă drept răsplată . 3. S . f . ( Înv . și pop . ) Bucurie , satisfacție . 4. Prep . ( În forma mulțumită ; construit cu dativul ) Datorită . . . , cu ajutorul . . . , prin intermediul . . . [ Var . : ( reg . ) mulțămít , - ă

 

NEÎNDESTULĂTOR

NEÎNDESTULĂTÓR , - OÁRE , neîndestulători , - oare , adj . Care nu este în cantitate suficientă , care nu îndestulează . - Ne - +