Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: ÎNSTRĂINA

  Vezi și:ÎNSTRĂINARE, ÎNSTREINAT, ÎNSTRĂINA, ÎNSTREINA, ALIENA, ALIENABIL, HAINI, INALIENABIL, OHABNIC, RĂCI ... Mai multe din DEX...

ÎNSTRĂINAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNSTRĂINÁT^1 s.n. Înstrăinare. [Pr.: -stră-i-. - Var.: înstreinát s.n.] - V. înstrăina.

Sursa : DEX '98

 

ÎNSTRĂINÁT^2, -Ă, înstrăinați, -te, adj. 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului inițial. 2. Îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într-o țară străină; fig. îndepărtat, rupt sufletește de cineva. [Pr.: -stră-i-. - Var.: înstreinát, -ă ad j.] - V. înstrăina.

Sursa : DEX '98

 

ÎNSTRĂINÁT adj. 1. străin, (fig.) dezrădăcinat. (\~ printre ai săi.) 2. (JUR.) alienat. (Bunuri \~.)

Sursa : sinonime

 

înstrăinát s. n. (sil. -stră-i-)

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ÎNSTRĂINAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 44 pentru ÎNSTRĂINAT.

Constantin Stamati - Un român înstrăinat

Constantin Stamati - Un român înstrăinat Un român înstrăinat de Constantin Stamati Mâhnit și pe gânduri șed posomorât, Cu un dor nespus Ș-întristat, și dornic trăind amărât, Mă uit spre apus... Acolo îi viața! Acolo-i speranța! Să fim fericiți De-am fi toți uniți. Eu tânăr fiind, Acolo lăsând Strămoșești mormânturi, frați ce mă iubea, Și plină de grații pe Moldova mea Dornic

 

Naum Râmniceanu - Pentru nedreptatea ce i s-au făcut

Naum Râmniceanu - Pentru nedreptatea ce i s-au făcut Pentru nedreptatea ce i s-au făcut de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție     O mumă sfîntă dreptate         Vino din ceru d-unde ești,     Vezi-mi a mea strîmbătate         Celor răi să răsplătești,     Cerurile din nălțime         Rog ca să vă deschideți,     Și-a răutății mulțime         Ce-i asupră-mi s-o vedeți ;     Arătați milostivire         La al meu cumplit suspin,     Și de este răsplătire         Spălați-mi al meu venin.     Nu mi-au mai rămas putere         Nici alt unde s' năzuesc,     M-au pătruns a mea durere         Și cunosc că mă topesc.     Eu fără zădărnicie         Pe streini i-am priimit,     Făr-a ști că-s vrăjmași mie         Ca pre-ai mei fii i-am iubit     Am vrut să fiu hrănitoare         La nemernicii barbari,     Mumă bună-ngrijitoare,         Făr-a ști că sînt tîlhari.     I-am priimit părintește         Pe flămînd, gol, însetat     Și ei acum tîlhărește         De tot m-au dărăpănat.     I-am ajutat cu mijloace         În tot chipul d-ajutori,     Socotindu-i fii de pace,         Iar nu hoți răzvrătitori.     Izgoniți, fugiți de silă         D-al lor loc înstrăinați     Au aflat la mine milă          ...

 

Ion Creangă - Ioan Roată și Vodă Cuza

Ion Creangă - Ioan Roată şi Vodă Cuza Ioan Roată și Vodă Cuza de Ion Creangă 1882 Între țăranii fruntași care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul țării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moș Ion Roată, după câte văzuse și după câte pățise el în viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Așa e țăranul: nu prea știe multe. Și moș Ion Roată, fiind țăran, cum v-am spus, deși se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său. În Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată mâna: și mai mari, și mai mici; și mai bătrâni, și mai tineri; și mai învățați, și mai neînvățați, cum îi apucase timpul. Între acești din urmă erau de-alde bătrânul Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, Grigore Cuza și alți câțiva de-alde aceștia, care, ținându-se de obiceiurile strămoșești, în toate ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Cătră tinerii poeți

Ştefan Octavian Iosif - Cătră tinerii poeţi Cătră tinerii poeți — 1901 — de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție I Întunecată-i steaua țării noastre... Înstrăinați trăim în zile grele, Și viitorul — plin de semne rele — Vestește lacrămi numai — și dezastre... Spre voi se-ndreaptă glasul rugii mele, Frați cîntăreți ! Sus inimele voastre, Poeți pierduți prin nori și-n zări albastre Ce nu visați decît la flori și stele... Nu osteniți, ca-n asfințit de seară, Ci — treji la mîndrul sunet de fanfară — Veniți cu suflet și cu voie bună Spre soarele ce-i gata să răsară, Să înălțăm iar flamura străbună A dragostei de lege și de țară ! II Cîntați umbriți de-a flamurei aripă Sub care uriași bătrîni luptară ! Au n-auziți pe-ntinsele hotare Ce jalnic paseri mari de pradă țipă ? Și nu vedeți ce nouri se-nălțară ?... Grea vijelie-n fiecare clipă Ne spulberă comorile-n risipă — Chiar sfînta noastră doină stă să piară ! Copii răzleți ai mîndrei noastre nații ! De mai trăiește-n voi simțire vie, Veniți atunci și vă cunoașteți frații ! Sădiți în inimi vechea bărbăție, Avînturi mari, eterne aspirații... Și numele ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Melancoliei

Ştefan Octavian Iosif - Melancoliei Melancoliei de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită Melancolie, credincioasă soră ! Era într-o duminecă-nflorită, Și satul tot, devale, strîns la horă.. M-am dus și eu. La vesela serbare Priveam așa pierdut, și-ntîia oară În sufletu-mi simții cum se strecoară Fiorul tău de dulce întristare. Înstrăinat de-atîta veselie, Am căutat singurătatea-n cetini... Atunci te-am cunoscut, melancolie, Și, vezi, de-atunci rămas-am buni

 

Alexandru Vlahuță - Par basme...

Alexandru Vlahuţă - Par basme... Par basme... de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an I, nr. 44, 11 decembrie 1894 Par basme cîte ți le-nșir, Și-i propria-ți viață, Ce-n pulberea de amintiri O vezi, ca printr-o ceață. Cum te-ai înstrăinat de-ai tăi ! Te mai cunoști tu oare? Unde ți-e inima dintăi În toate-ncrezătoare?... N-o mai căta, că te-nfiori, În urma ta e jale: Tu ai murit de-atîtea ori În zbuciumata-ți cale, Și-n van privire-ți arunci Să te mai vezi pe tine, Să simți cu inima de-atunci, Căci toate-ți sunt străine... Din ce-ai iubit, din ce-ai visat, Te-ntrebi azi ce mai este? Eștu tu — de-atîtea ori schimbat — Eroul din

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (Câți ochi frumoși și visători, poete)

Alexandru Vlahuţă - Sonet (Câţi ochi frumoşi şi visători, poete) Sonet de Alexandru Vlahuță Câți ochi frumoși și visători, poete, N-or fi plângând pe versurile tale! A, de-ai putea să le-nsoțești în cale, Te-ai consola văzând cu câtă sete Le sorb fecioarele sentimentale, Cum te-ndrăgesc, zeu palid cu lungi plete, Și-și torc iluzii, și dorinți secrete, Și basme dulci, din cântecu-ți de jale: Pe cartea ta se-nvață să suspine Atâtea inimi gingașe, curate... Tu nici le știi. Înstrăinat de tine, De dor te mistui în singurătate; Doar filele, de sufletul tău pline, Strâng amintiri duioase flori

 

Alexei Mateevici - Munca noastră

Alexei Mateevici - Munca noastră Munca noastră de Alexei Mateevici Articol apărut în Basarabia nr. 59, 1906, semnat cu pseudonimul Fl. Măgureanu. Anul se sfârșește. Încă vreo câteva zile și el se va duce în vecinicie. Și iată dar că ne vedem la hotarul trecutului și viitorului nostru. Obiceiul omului este că, trecând o bucată de vreme din viața lui și el intră în alta, să prețăluiască și să judece cele trecute și petrecute de dânsul mai înainte, pentru ca în acest chip să afle cum se cuvine să-și poarte trebile în viața lui viitoare. Și, în adevăr, acesta este cel mai bun mijloc pentru dobândirea științei în ale vieții. De aceea și o tovărășie anumită de oameni, care și-a pus o țintă și ține negreșit să ajungă și să nimerească ținta asta, trebuie, din când în când, să se mai întoarcă cu fața înapoi și să mai caute ce urme a lăsat acolo munca lor îndreptată la ajungerea dorinței obștești. Și dacă munca lor este trainică și folositoare, apoi trebuie s-o urmeze și mai încolo tot ca și mai în urmă, iar dacă nu, să se silească ca să găsească chipuri mai ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV Abătuți cu totul din calea cea dreaptă, Și de-ale lor patimi oamenii orbiți, Fără osebire de loc sau de treaptă, Toți în întuneric umblau rătăciți. Picioarele multor au alunecat În adânci prăpăstii, și rari au scăpat. La unii Norocul brațul său puternic Tinzând spre scăpare de munci i-a ferit, I-a scos din ispite; dar omul nemernic De adevăr încă nepovățuit, Fără a lui sprijin, slab, neputincios, Nu putea să afle drumul priincios. Ins-Acela cărui firea se supune, Primejdia noastră a înlăturat, Trimițând în lume pre Înțelepciune Ca de-a ei povață omul luminat, De la fapte rele să fie retras, Să-nfrunte-orice patimi, să-ndrepte al său pas. O! cât de plăcută și împodobită E fiica Acelui de sus împărat În față-i blândețea este zugrăvită, Cuvântul ei dulce, lin și măsurat! Virtutea și cinstea pre ea o slăvesc, Căci fiii dreptății dreptatea iubesc. S-ascunde de dânsa urâta minciună, Ce este izvorul relelor voinți, Triumfă printr-însa numai fapta bună, Și-n mâinile sale poartă biruinți. Așa când răsare soarele lucind, Revarsă lumină pre noapte gonind. Noroadele ...

 

Constantin Negruzzi - Dervișul

Constantin Negruzzi - Dervişul Dervișul de Constantin Negruzzi Robilor, depărtați-vă-n laturi! Ghiaurilor, tremurați! Cădeți la pământ cu toții și genuchile plecați! Căci iată trece Ali-Pașa. C-o cabaniță bogată, vizirul este mbrăcat Și d-arnăuți nalți ca munții împregiur încungiurat, Norodul strigă: mașala! Iat-un bătrân derviș gârbov prin norod își face loc, Merge la Ali d-a dreptul și-i ia calul de dârlog, Ș-apoi acest fel îi grăi: "O, tu, înalte vizire, lumina lui Mahomet! Tu ce ții topuz în mână și șezi întâi în devlet, Vestite Ali Tepeleni! Tu ce-ai nume așa mare, umbră a lui padeșah, Care stăpânește lumea și e umbra lui Alah, Lui Dumnezeu adevărat; Ca să-ți spui un lucru mare până aicea am venit, Pe care pân acum nimeni a ți-l zice n-a-ndrăznit: Ești un câine ș-un blestemat! Făclia-ngropării tale a-nceput a lumina, O moarte cumplit-amară plutește d-asupra ta, Ca un năluc înfricoșat. Tu ce te adăpi cu lacrămi și-n sânge te tăvălești. Care îți zidești seraie cu ciolane omenești, Ceasul ți s-a ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Către Silvestru Morariu-Andrievici

Constantin Stamati-Ciurea - Către Silvestru Morariu-Andrievici Către Silvestru Morariu-Andrievici de Constantin Stamati-Ciurea Eminența voastră! Din ceasul când am avut onoarea a Vă întâmpina pe calea vieții mele, am știut a Vă înțelege și a Vă prețui, încredințându-mă că nu în zadar Dumnezeu V-a însemnat soarta de cârmaci al unui popor, care negreșit Vă adorează ca pe un eminent apostol al adânc înțeleptei noastre religiuni. Eu, smuls de soartă de la sânul mamei patrii, rămăsei ca orfan din leagăn înstrăinat de ea până acum aproape de mormânt. Numai din spusele străinilor știam că sunt o părticică din corpul viguros al unui popor brav, pe care nu l-am cunoscut, un atom din o patrie pe care nu am văzut-o. Ca utopistul eu păstram în suflet acel ideal prin instinctul sângelui, gugolindu-l în inima mea, împodobindu-l în gând cu cele mai strălucite odoare, precum face un logodnic cu mireasa sa. Eu cercai cu lira mea poetică să vorbesc limba patriei, să dezmierd acel odor scump, cum mama Română mă dezmierda când mă legăna în pruncie. Ea, murind, mă strânse în brațe ținându-mi obrazul lipit ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Biblie pentru ÎNSTRĂINAT

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru ÎNSTRĂINAT.

Ezechiel Capitol 23

Ezechiel Capitol 23 Ezechiel 22 Ezechiel Capitol 23 1 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: 2 ,,Fiul omului, erau două femei, fiice ale aceleiași mame. 3 Ele au curvit în Egipt, au curvit în tinereța lor; acolo le-au fost strîns țîțele, acolo le -a fost atîns sînul fecioresc. 4 Cea mai mare se chema Ohola, și sora ei Oholiba. Erau ale Mele, și au născut fii și fiice.`` Ohola este Samaria; Oholiba este Ierusalimul. 5 Ohola nu Mi -a fost credincioasă; s`a aprins de dragoste pentru ibovnicii ei, după Asirieni, vecinii ei, 6 îmbrăcați cu ștofe văpsite în albastru, dregători și căpetenii, toți tineri și plăcuți, călăreți călări pe cai. 7 Ea a curvit cu ei, cu toată fruntea copiilor Asiriei; s`a spurcat cu toți aceia pentru cari umbla nebună, s`a spurcat cu toți idolii lor. 8 Nu s`a lăsat nici de curviile ei din Egipt, căci aceștia se culcaseră cu ea din tinereța ei, îi atinseseră sînul fecioresc, și își vărsaseră curviile peste ea. 9 De aceea, am dat -o în mînile ibovnicilor ei, în mînile copiilor ...

 

Iov Capitol 19

Iov Capitol 19 Iov 18 Iov Capitol 19 1 Iov a luat cuvîntul și a zis: 2 ,,Pînă cînd îmi veți întrista sufletul, și mă veți zdrobi cu cuvîntările voastre? 3 Iată că de zece ori m`ați batjocorit; nu vă este rușine să vă purtați așa? 4 Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta. 5 Credeți că mă puteți lua de sus? Credeți că mi-ați dovedit că sînt vinovat? 6 Atunci să știți că Dumnezeu mă urmărește, și mă învelește cu lațul Lui. 7 Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde; cer dreptate, și dreptate nu este! 8 Mi -a tăiat orice ieșire, și nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele. 9 M`a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap, 10 m`a zdrobit din toate părțile, și pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac. 11 S`a aprins de mînie împotriva mea, S`a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș. 12 Oștile Lui au pornit deodată înainte, și-au croit ...

 

Ezechiel Capitol 48

Ezechiel Capitol 48 Ezechiel 47 Ezechiel Capitol 48 1 Iată numele semințiilor. La marginea de miază noapte, dealungul drumului dela Hetlon, cum mergi spre Hamat și Harțar-Enon, la hotarul Damascului dela miază noapte spre Hamat, dela răsărit pînă spre apus: partea lui Dan. 2 Lîngă hotarul lui Dan, dela răsărit pînă la apus, partea lui Așer. 3 Lîngă hotarul lui Așer, dela răsărit pînă la apus partea lui Neftali. 4 Lîngă hotarul lui Neftali, dela răsărit pînă la apus, partea lui Manase. 5 Lîngă hotarul lui Manase, dela răsărit pînă la apus, partea lui Efraim. 6 Lîngă hotarul lui Efraim, dela răsărit pînă la apus, partea lui Ruben. 7 Lîngă hotarul lui Ruben, dela răsărit pînă la apus, partea lui Iuda. 8 Lîngă hotarul lui Iuda, dela răsărit pînă la apus, va fi partea sfîntă pe care o veți despărți, lată de douăzeci și cinci de mii de coți și lungă cît una din părțile dela răsărit pînă la apus; în mijlocul ei va fi sfîntul Locaș. 9 Partea pe care o veți despărți pentru Domnul, va avea douăzeci și cinci de mii de coți lungime în lungime și zece mii în lățime. 10 Această parte sfîntă va ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSTRĂINAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ÎNSTRĂINAT.

ÎNSTRĂINARE

... ÎNSTRĂINÁRE s . f . Acțiunea de a ( se ) înstrăina și rezultatul ei . [ Pr . : - stră - i - . Var . : înstreináre s . f . ] - V. înstrăina

 

ÎNSTREINAT

ÎNSTREINÁT^2 , - Ă - Ă adj . - V. înstrăinat ^2 . ÎNSTREINÁT^1 s . n . v . înstrăinat ^

 

ÎNSTRĂINA

ÎNSTRĂINÁ , înstrăinez , vb . I . 1. Tranz . A trece cuiva ( prin vânzare ) stăpânirea unui lucru ; a aliena un ban material . 2. Refl . A - și părăsi familia , locul de naștere sau de reședință , stabilindu - se în altă

 

ÎNSTREINA

... ÎNSTREINÁ vb . I . v . înstrăina

 

ALIENA

... ALIENÁ , alienez , vb . I . 1. Tranz . ( Jur . ) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare , cesiune etc . ; a înstrăina

 

ALIENABIL

ALIENÁBIL , - Ă , alienabili , - e , adj . ( Jur . ; despre un drept , un lucru ) Care poate fi înstrăinat . [ Pr . : - li -

 

HAINI

... HAINÍ , hainesc , vb . IV . Refl . 1. A pribegi ; p . ext . a se înstrăina

 

INALIENABIL

INALIENÁBIL , - Ă , inalienabili , - e , adj . ( Despre drepturi , bunuri ) Care , potrivit legii sau voinței părților , nu poate fi înstrăinat . [ Pr . : - li -

 

OHABNIC

OHÁBNIC , - Ă , ohabnici , - ce , adj . ( Înv . și pop . ; despre proprietate ) 1. Care nu poate fi înstrăinat ; inalienabil , de veci ; scutit de impozite și de prestații . 2. ( Despre proprietari ) Care stăpânește o moșie ohabnică ( 1 ) . ( Despre robi , slugi etc . ) Legat pe viață de ohabă ( 1 ) . [ Var . : ohávnic , - ă

 

RĂCI

... o răceală ( 3 ) . 3. Fig . A - și pierde însuflețirea , interesul ( pentru cineva sau ceva ) ; a deveni indiferent ; a se înstrăina

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...