Vezi și:BUNA-VESTIRE,
BUNA,
BUNĂTATE,
BUNĂSTARE,
BUNIȘOR,
BUNĂVOIE,
BUNEȚE,
BUNĂOARĂ,
BUNIȚĂ,
BUNĂVOINȚĂ
... Mai multe din DEX...
BUN
-
Definiția din dicționar
Traducere: engleză
Deschide în DEX Vizual
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s.m. și f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. Adj. Care are calități. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. * Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ** Îndatoritor, amabil. * Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. * Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. * Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă (sau un cuvânt) bun(ă) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. * Compuse: bun-simț = capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele: bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației: certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = purtare cuviincioasă, creștere aleasă. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. * Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. * Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. * Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. * Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. * (În formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! * Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. * Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. * Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ** Veritabil, autentic; pur. * Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. * Expr. La ce bun? = la ce folosește? ** (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic, frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. * Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ** Considerabil, mare. * Loc adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc, etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. * Compuse: bună-credință s.f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun. ** Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ** (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ** Nobil, ales. VIII. S.m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S.n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea. ** Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. * Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal). * Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. - Lat. bonus.
Sursa
:
DEX '98
Bun ≠ prost, rău, răutăcios, stricat, neplăcut
Sursa
:
antonime
BUN s. v. bunic, calitate, însușire, tată-mare, virtute.
Sursa
:
sinonime
BUN adj., s. I. adj. 1. v. pozitiv. 2. v. binevenit. 3. v. propriu. 4. v. apt. 5. v. frumos. 6. v. blând. 7. cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, uman, (livr.) comprehensiv, (înv.) omenit. (S-a arătat \~ cu noi.) 8. (BIS.) îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosârd, milosârdnic, mizericordios. (Dumnezeu e considerat \~.) 9. v. ascultător. 10. v. judicios. 11. v. frumos. 12. v. apropiat. 13. v. valoros. 14. v. competent. 15. v. veritabil. 16. v. curat. 17. v. bogat. 18. avantajos, bănos, productiv, profitabil, rentabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (O afacere \~.) 19. v. valabil. 20. v. apreciabil. 21. v. întreg. 22. grozav, strașnic, zdravăn. (Un somn \~ l-a refăcut.) 23. v. gustos. 24. v. ales. II. s. 1. v. avere. 2. valoare. (Deținător de \~uri.) 3. bun public v. patrimoniu. 4. v. produs.
Sursa
:
sinonime
bun adj. m., s. m., pl. buni; f. sg. búnă, g.-d. art. búnei, pl. búne
Sursa
:
ortografic
bun s. n., pl. búnuri
Sursa
:
ortografic
BUN^4 \~uri n. 1) Valoare materială de care dispune cineva; avut; proprietate. \~uri mobile și imobile. 2) Obiect sau valoare care are importanță socială, economică sau culturală. /<lat. bonus
Sursa
:
NODEX
BUN^3 \~ă (\~i, \~e) m. și f. Persoană luată în raport cu nepoții săi; tată al tatălui sau al mamei în raport cu nepoții; bunel; bunic. /<lat. bonus
Sursa
:
NODEX
BUN^2 \~ă (\~i, \~e) 1) (despre persoane) Care se deosebeşte prin calități morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; blând. \~ la inimă. * Fii \~! fii drăguț; fii amabil. Oameni \~i! formulă de adresare către mai mulți ascultători. 2) Care manifestă aptitudini în domeniul său de activitate; priceput; înzestrat. Scriitor \~. Șofer \~. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care este demn de laudă; corect; cinstit. Faptă \~ă. * A fi sau a ajunge pe (sau în) mâini \~e a nimeri în condiții favorabile. A privi pe (a se uita la) cineva cu ochi \~i a simpatiza pe cineva. A pune o vorbă \~ă pentru cineva a interveni în favoarea cuiva; a susține pe cineva într-o chestiune. A fi în toane \~e a avea dispoziție bună. 4) (referitor la lucruri sau noțiuni abstracte) Care se distinge prin calitate. Stofă \~ă. Traducere \~ă. Marfă \~ă. 5) (despre mâncăruri) Care are gust plăcut; gustos. * Poamă \~ă (\~ă poamă) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucături rele. 6) (despre recoltă) Care este în cantitate mare; din belșug; bogat; îmbelșugat. Roadă \~ă. 7) Care se caracterizează prin echilibru moral. A duce viață \~ă cu cineva. 8) Care are calități corespunzătoare destinației. Apă \~ă de băut. \~ de însurat. \~ă de măritat. \~ pentru tipar. 9) (despre organele corpului) Care funcționează bine. Ochi \~i. Dinți \~i. * \~ de gură care vorbeşte mult; vorbăreț; guraliv. \~ de picior (sau de picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circulă; care nu este fals. 11) (despre timp și fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie \~ă. Vreme \~ă. 12) Care este convenabil; rentabil. Preț \~. 13) Care este suficient de mare. O bucată \~ă de timp (de loc, de teren etc.). * A trage un somn \~ a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o oră \~ă. 15) (de-spre relații de rudenie) Care au legături de sânge. Mamă \~ă. Văr \~. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de viță. 17) (în diferite formule de salut sau de urare) \~ă ziua! Noapte \~ă! Drum \~! \~ sosit! 18) (despre îmbrăcăminte) Care nu este uzat; nou încă. 19) (în construcții care exprimă o atitudine ironică): A-i face cuiva una \~ă (sau a i-o face \~ă cuiva) a-i face cuiva o neplăcere, un rău. A o păți \~ă a da de dracul; a se încurca. \~ă treabă! frumos, n-ai ce zice. Na-ți-o \~ă! asta mai lipsea. Na-ți-o \~ă, că ți-am frânt-o (sau na-ți-o frântă, că ți-am dres-o!) se ripostează cuiva, care, pentru a ieși dintr-o situație, vine cu o propunere absurdă. /<lat. bonus
Sursa
:
NODEX
BUN^1 adv. Așa să fie; de acord; bine. /<lat. bonus
Sursa
:
NODEX
bun (-nă), adj. - 1. Care are calități, cu fire generoasă sau cu inimă miloasă. - 2. Favorabil, propice. - 3. Inspirat, fericit, care produce satisfacție. - 4. Potrivit, adecvat. - 5. Desăvîrșit, de calitate. - 6. Adevărat, sincer. - 7. Legitim, autentic, veritabil. - 8. Direct, de gradul întîi. - 9. De neam mare, nobil. - 10. Capabil. - 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. - 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. - 12. (Antepus unui adj.) Complet, definitiv. - 13. (S.n.) Parte bună a ceva. - 14. Bogăție, avere. - 15. (Înv.) Bunătate. - 16. (Adv.) Introduce o propoziție printr-un acord sau o concesie retorică (se preferă, cu această funcție, adv. bine). - 17. Element de compunere care se combină cu unele substantive, pentru a le adăuga noțiunea de "desăvîrșit, perfect, autentic": bună credință, bună cuviință, bun gust, bun plac, bunăstare, Buna-Vestire, etc. - Mr., megl. bun, istr. bur. Lat. b?nus (Puşcariu 237); REW 1208; Candrea-Dens., 195; DAR); cf. it. buono, prov. bo(n), fr. bon, sp. bueno, port. bom. Cf. bun "bunic", bunătate. Der. bunețe, s.f. (înv., bunătate); îmbuna (var. îmbuni), vb. (a îmbunătăți; a împăca, a liniști; înv., a adula, a linguși); îmbunător, adj. (înv., lingușitor); îm |
