Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DÂRZ ... Mai multe din DEX...

ȚANȚOȘ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ȚÁNȚOȘ, -Ă, țanțoși, -e, adj. Semeț, mândru, îngâmfat, fudul; arogant. - Et. nec.

Sursa : DEX '98

 

ȚÁNȚOȘ adj. 1. v. îngâmfat. 2. v. semeț. 3. v. obraznic.

Sursa : sinonime

 

țánțoș adj. m., pl. țánțoși; f. sg. țánțoșă, pl. țánțoșe

Sursa : ortografic

 

ȚÁNȚOȘ ~ă (?, ?) și adverbial peior. (despre persoane) Care manifestă orgoliu (nemăsurat); plin de sine; fudul; mândru; încrezut; înfumurat; îngâmfat; măreț; falnic; semeț. A umbla ~. /Orig. nec.

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ȚANȚOȘ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 39 pentru ȚANȚOȘ.

Ștefan Octavian Iosif - În vis...

... curate, Ci răsărea-n lumină mojica lui făptură. În fond era nemernic, meschin, — o stîrpitură, Pe dinafară, însă — cu multă demnitate; Răzbunător și țanțoș, trîntea cuvinte late, Cu ifos fără margini vorbind despre bravură. "Știi cine este? Vino și-l vezi !" zîmbind îmi spune Cu viclenie Zeul stînd înaintea ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Ruptură

Ştefan Octavian Iosif - Ruptură Ruptură de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E o cantină cu un steag Pe deal, în rariștea de brazi ; De-acolo ies cîntînd, la braț, Două catane — camarazi. Și-i sărbătoare... De pe deal Se vede peste nouă sate ! Ei se opresc, privind cu drag Spre văile îndepărtate... O turlă luce tocma-n fund ; E satul unde se născură : Acolo-i chef ! Acolo-i trai, Acolo-i horă-n bătătură ! Și cum privesc ei amîndoi, Înduioșați nevoie mare, I-apucă dorul de părinți. Oftînd, se strîng la braț mai tare... Dar, totodată, amîndoi Și-au amintit și de Măria – Scurt, țanțoși, s-au lăsat de braț : E ruptă

 

Emil Gârleanu - În curtea mea

... din portița încununată cu iederă, hai să le privim. Ai auzit cucurigul ? Răsare soarele. Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l pe culme, țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. Parcă vrea să-și arate bărbăția cârdului celuia de claponi din fața lui, â ...

 

Emil Gârleanu - Cocoșul

... albă ca laptele, puțin mai răsărită decât un ou și cu un cucui mai mare decât ea întreagă; îi place cum merge înfiptă, cu capul țanțoș, tremurându-și uneori moțul, ca și cum i-ar fi tras luarea-aminte: „Ghidi! ghidi!â€� Dar unde-i? Atunci un foșnet ușor de ...

 

Emil Gârleanu - Luptătorii

Emil Gârleanu - Luptătorii Luptătorii de Emil Gârleanu Soarta se vede că-i menise așa: să fie vecini și să fie dușmani. Și-amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, uneori sure, ca oțelul. Și penele lungi, mlădioase, și întoarse ca niște arcuri, ale cozii, cu sclipiri albăstrii, ce se stingeau îndată. Numai deasupra capului cu ochii neliniștiți ca niște gâze, creasta plecată, ștrengărește, roșie, aprinsă ca para focului. Celălalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al omătului de curând căzut; alb gulerul, cu vârfurile penelor puțin-puțin gălbui, ca suflate cu aur; albă coada bogată-n pene, ușoară, răsfirată. Și, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și roșie ca o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu-i adusese încă față-n față, ...

 

Emil Gârleanu - Sărăcuțul! ...

... a topit deodată, lăsând tot ce luase, baltă, la pământ. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Și din capătul drumului, țanțoș, cu pieptul în platoșă, cu pintenii arcuiți, venea un cocoș. „Ia! Scap de unul și dau peste altul, își zise cărăbușul; ăsta mă-nghite ...

 

George Ranetti - Ca și odinioară...

George Ranetti - Ca şi odinioară... Ca și odinioară... de George Ranetti Informații despre această ediție Am revăzut moșiea iar in floare... Blagoslovitul grâu prăjit de soare. Ca ș-altădată-ntinde pe câmpie O nesfârșită pânză aurie, Și numai ici și colo mici șuvițe De flori îmbălsămate și pestrițe: Iar printre ele țanțoșii, făloșii                        Maci roșii. Ca marea dup-o groaznică furtună. Așa părea azi câmpul potolit, Că nimeni n-ar avea temeiu de bănuit Că și p-aici, năpraznică, nebună. Deslănțuitu-s-a revolta celor mici. De-au tremurat palate uriașe Și s-au simțit mai mici, mai nevoiașe. Ca niște mușuroaie de furnici!.... Cine-ar ghici că un vulcan a fost aici?... Ca și odinioară, subt arșița de vară. Țăranul strângc snopii belșugului străin: Și-i calm, și-i harnic, bietul... Ce vită de povară ! Dă zece înainte chiar boului blajin... Ca și odinioară, el jalea doar și-o plânge Cosind, în resemnatul și blândul doinei viers... Dar, - rătăciți în snopul ce mâna-i aspră strânge - Văd câțiva maci... și-mi pare că-s petele de sânge                        Ce încă nu s-au

 

George Ranetti - Plugul și tunul

... era         Că nu putea Pe el sa treacă decât unul. Să treacă Plugu-ntâi sau Tunul? În marea lor nedumerire         Șezură-n loc, Dar Tunul, țanțoș, c-o privire         Plină de foc, Și fulgere țâșnind din ochi-adânci, Se repezi și dete-un brânci         Plugului, zicând: — „În lături, țopârlan ...

 

Heinrich Heine - În vis...

... curate, Ci răsărea-n lumină mojica lui făptură. În fond era nemernic, meschin, — o stîrpitură, Pe dinafară, însă — cu multă demnitate; Răzbunător și țanțoș, trîntea cuvinte late, Cu ifos fără margini vorbind despre bravură. "Știi cine este? Vino și-l vezi !" zîmbind îmi spune Cu viclenie Zeul stînd înaintea ...

 

Ion Luca Caragiale - Duel

... Duel Duel de Ion Luca Caragiale Naivul plug odată (probabil, ofensat) La un duel de moarte pe tun l-a provocat. Dar adversarul țanțoș răcni cavalerește: „Mișelule-n genunche!â€� Și-n frunte l-a scuipat... Și pe teren, naivul a fost silit firește ...

 

Ion Luca Caragiale - Tardivitate

... casă pe un drum strâmt. La o cotitură se-ntâlnesc cu un șir de care foarte împovărate: — Dați-vă-n lături, mă! strigă țiganul țanțoș. Dați-vă-n lături să treacă boiarul! — Dați-vă, voi — răspunde un țăran — că nu sunteți împovărați. — Trage-le, mă! zice ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚANȚOȘ

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru ȚANȚOȘ.

DÂRZ

... DÂRZ , - Ă , dârji , - ze , adj . ( Despre ființe sau mănifestările lor ) 1. Îndrăzneț , curajos , cutezător . 2. Neînduplecat , neclintit ; p . ext . îndărătnic , încăpățânat . 3. Mândru , semeț , țanțoș