Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ȚÂFNOS, ȚANȚOȘ, BOTOS, CIOCLOVINĂ, FUDUL, OBRAZNIC, SEMEȚI, TRUFAȘ, TRUFIE ... Mai multe din DEX...

AROGANT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

AROGÁNT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță. - Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.

Sursa : DEX '98

 

Arogantmodest, simplu

Sursa : antonime

 

AROGÁNT adj. v. obraznic.

Sursa : sinonime

 

arogánt adj. m., pl. arogánți; f. sg. arogántă, pl. arogánte

Sursa : ortografic

 

AROGÁN//T ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este fudul, înfumurat; care se poartă cu aroganță; îngâmfat; înfumurat. /

Sursa : NODEX

 

AROGÁNT, -Ă adj. (și s.) care manifestă aroganță. (< fr. arrogant, lat. arrogans)

Sursa : neoficial

 

AROGÁNT, -Ă s.m. și f. Încrezut, înfumurat; obraznic. [Cf. fr. arrogant, lat. arrogans].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru AROGANT

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru AROGANT.

Ion Luca Caragiale - Ingeniozitate parlamentară

... ce ? ai să începem peste un an. Lasă că nu se potrivea de loc istoria gogumanului cu propunerea d-lui prezident al Camerei, dar tonul arogant al d-lui P.P. Carp a indispus atâta pe deputații majorității, încât și cei nehotărâți au fostn împinși să primească propunerea, adăugându-i ...

 

Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română

Titu Maiorescu - Direcţia nouă în poezia şi proza română Direcția nouă în poezia și proza română de Titu Maiorescu 1872 I - Poezia Alecsandri, Eminescu, Bodnărescu, Matilda Cugler, Șerbănescu, Petrino' Sunt întrebări care în starea normală a unei societăți nu există, dar care, o dată născute, se impun atenției tutulor și cer neapărat un răspuns de la cei ce se gândesc la interesele publice. Va avea România un viitor? Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridica și a purta sarcina culturei? Căci cultura e o sarcină care cere și consumă neîntrerupt puterile vitale ale unei națiuni. Va putea să pășească în lucrare pașnică pe aceeaș cale pe care civilizația apuseană a adus atâta bine omenirii? O parte a răspunsului atârnă de la direcția spiritelor din societatea de astăzi, direcție a cărei manifestare este literatura în înțelesul cel mai larg al cuvântului. Pe când în lumea noastră politică neliniștea a ajuns la culme și totul pare întunecat în confuzia unor tendințe lipsite de princip, se dezvoltă, alăturea cu acele mișcări nesănătoase, o literatură încă jună și, în parte, încă nerecunoscută, dar care, ...

 

Nicolae Filimon - Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala

Nicolae Filimon - Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala de Nicolae Filimon Cuprins 1 Capitolul I - Slujnicăria 2 Capitolul II - Mitică Rîmătorian 3 Capitolul III - Cafeneaua din pasagiu 4 Capitolul IV - Rezi 5 Capitolul V - Trădarea 6 Capitolul VI - Tortura cu nuiele și cărămizi 7 Capitolul VII - Lupul își schimbă părul, iar nu obiceiul 8 Post-scriptum Capitolul I - Slujnicăria Pînă a nu începe povestirea tristelor întîmplări ale eroului acestei nuvele, credem de datorie a noastră indispensabilă a esplica lectorilor noștri ce înțelegem prin slujnicar și slujnicărie; căci daca zicem slujnicar, cată să zicem și slujnicărie, precum militar — militărie, cizmar — cizmărie și altele mai multe ce se termină prin ar și rie. Slujnicăria este o societate secretă ca a francmasonilor, carbonarilor și sansimonienilor [1], este o plantă exotică și detestabilă, a căria naștere și întindere în țara noastră o datorăm sărăciei vicioase și marei lipse de cultură morală a unei părți din junimea noastră. Ca societate secretă, slujnicăria are maeștrii ei, lojile, venditele, prozeliții și chiar cinismul ei [2]. Deosebirea este numai că doctrinele acestei societăți tind foarte ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AROGANT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru AROGANT.

ȚÂFNOS

... ȚÂFNÓS , - OÁSĂ , țâfnoși , - oase , adj . ( Pop . ) Îngâmfat , arogant

 

ȚANȚOȘ

... ȚÁNȚOȘ , - Ă , țanțoși , - e , adj . Semeț , mândru , îngâmfat , fudul ; arogant

 

BOTOS

... BOTÓS , - OÁSĂ , botoși , - oase , adj . ( Despre oameni ) 1. Cu gura mare , în formă de bot ( 1 ) . 2. Fig . Bosumflat , supărat . 3. Fig . ( Fam . ) Obraznic , arogant

 

CIOCLOVINĂ

... CIOCLOVÍNĂ , cioclovine , s . f . ( Pop . ) Termen de dispreț dat unui om arogant

 

FUDUL

... FUDÚL , - Ă , fuduli , - e , adj . Îngâmfat , mândru , încrezut , arogant

 

OBRAZNIC

... OBRÁZNIC , - Ă , obraznici , - ce , adj . ( Adesea substantivat ) Lipsit de respect , de rușine ; nerușinat , impertinent , insolent , arogant

 

SEMEȚI

... A se făli , a se mândri , a se îngâmfa , a - și da importanță ; a deveni trufaș , arogant

 

TRUFAȘ

... TRUFÁȘ , - Ă , trufași , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Plin de trufie , peste măsură de mândru , de orgolios ; înfumurat , arogant

 

TRUFIE

TRUFÍE , trufii , s . f . Atitudine disprețuitoare și arogantă , plină de mândrie și de înfumurare ; semeție , îngâmfare , aroganță , trufă ^