Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: AFUND

  Vezi și:AFUND, AFUNDĂTURĂ, AFUNDARE, ADÂNCIME, AFUNDIȘ, AFUNZIME, CRISTELNIȚĂ, CUFUNDA, NOROI, POLICHET ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului AFUNDA: AFUNDĂ.

 

AFUNDA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a aface intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ** Fig. A se cufunda într-o acțiune. - Lat. affundare (< ad + fundum).

Sursa : DEX '98

 

AFUNDÁ vb. 1. a (se) adânci, a (se) cufunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se \~ în zăpadă.) 2. v. cufunda. 3. v. înfunda. 4. a(-și) cufunda, a(-și) înfunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își \~ fruntea în palme.)

Sursa : sinonime

 

afundá vb., ind. prez. 1 sg. afúnd, 3 sg. și pl. afúndă

Sursa : ortografic

 

A AFUNDÁ afúnd tranz. A face se afunde; a cufunda. /<lat. affundare

Sursa : NODEX

 

A SE AFUNDÁ afúnd intranz. 1) A se lăsa la fund; a intra cu totul (într-un lichid, într-o substanță moale etc.); a se cufunda. 2) A pătrunde adânc cu mintea. 3) fig. A se face nevăzut; a dispărea; a se cufunda. /<lat. affundare

Sursa : NODEX

 

afundá (-d, -át), vb. - 1. A adînci. - 2. A scufunda. - 3. (refl.) A cădea la fund. - Mr. afundu, afundare. De la fund. Der. directă din lat. affund?re pare a se baza pe prezența it. affondare (sard. affundare), v. fr. afonder, v. sp. afondar, port. afundar (Puşcariu 36; Pascu, I, 89; REW 269); este însă posibil ca toate cuv. rom. fie der. neol., cum remarcase deja REW. - Der. afundător, s.m. (scufundător); afundătură, s.f. (ascunzătoare); afundiș, s.n. (adîncime); afunzime, s.f. (adîncime, prăpastie).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru AFUNDA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 98 pentru AFUNDA.

Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman

... zvântă vijelia în drumul său trecând. O! nici un semn de viață! nimica nu trăiește, Decât p-un colț un vultur lumina ațintând. Și corbi, afund în vale, de carnivore doruri Împunși, se-ntrec și plană, - vr'un hoit și-au însemnat, Sau paseri d-alte paseri mai tari ucise-n ...

 

Dimitrie Anghel - Clopotele

... vecernie din nenumăratele turnuri, în negură, mă face să mă gîndesc la un astfel de oraș scufundat și să-mi închipui că trăiesc într-un afund de apă, unde lumina de-abia mai străbate și din care mă lupt, cu toată dragostea mea de viață, să ies, să mă ridic la ...

 

George Coșbuc - Nunta Zamfirei

... al casei prag, De bună seamă cel mai drag     A fost ales. El, cel mai drag! El a venit Dintr-un afund de Răsărit, Un prinț frumos și tinerel, Și fata s-a-ndrăgit de el. Că doară tocmai Viorel     I-a fost ... cuvânt mai călător     Decât un vânt! Ca ieri, cuvântul din vecini S-a dus ca astăzi prin străini, Lăsând pe toți, din cât afund O mie de crăimi ascund, Toți craii multului rotund     De veste plini. Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Sărbătoare de primăvară

Ştefan Octavian Iosif - Sărbătoare de primăvară Sărbătoare de primăvară de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iulie 1900 A primăverii tristă petrecere-a-nceput: Sălbăticita ceată de gingașe fecioare Aleargă-n aiurire, bocind rătăcitoare, Cu sînul gol, cu părul în aer desfăcut: "Adonis ! Adonis !" Pustie noapte cade. Pe umede cărări S-afundă-n întuneric, trecînd cu torțe-aprinse, Și sperie tăcerea pădurilor întinse De-atît suspin și plînset, și hohot, și strigări: "Adonis ! Adonis !" Pe iarbă zace, palid și mort, un făt-frumos, Îl caută prin codri fecioare-ndurerate; Plîng florile-mprejuru-i, și-s toate-nsîngerate, Văzduhul tot se umple de vaier dureros: "Adonis !

 

Alexandru Vlahuță - În amurg...

Alexandru Vlahuţă - În amurg... În amurg... de Alexandru Vlahuță Vâslaș ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe câmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii; Căci scris e dorul să și-l agațe Numai de umbre și de năluce, Ce-n a lui veșnic întinse brațe Zadarnic cearcă să le apuce. Și când viața abia-i o rază Atât de slabă și trecătoare, Când știe bine că-naintează Înspre-a pieirii de veci vâltoare, De ce vâslește și se răpede Cu-atâta pripă și nerăbdare Dup-o nălucă de foc ce-o vede Fugind în noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i ascunsa firii dorință Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge: Orice lumină i-o suferință; Scăpare-i noaptea-n care se stinge. Tremurătoare, viața bate, C-o frică oarbă și nențeleasă, La poarta păcii neturburate, Din care omul n-a vrut să iasă; Căci chinul vieții cine l-ar cere? Ce stea de sineși s-ar mai aprinde Când ar ști bine că i-o durere Din întuneric a se desprinde!... Unde mă duceți, visuri deșarte? De ce, luceafăr, te-afunzi ...

 

Alexandru Vlahuță - Omul

Alexandru Vlahuţă - Omul Omul de Alexandru Vlahuță Mânat de soartă pe-a vieții valuri, Se duce omul fără-ncetare. Și-mpins de vânturi, lovit de maluri, Aci se-afundă, aci apare. Pătruns de chinuri, sărmanul plânge, Și mai nainte de-al său mormânt, El moare-n lampa care se stinge, El moare-n creanga ruptă de vânt, El moare-n steaua care apune; Și tot ce cade și tot ce tace Moartea-i arată, de moarte-i spune, Pân se cufundă barca-i în

 

Alexandru Vlahuță - Tactică...

Alexandru Vlahuţă - Tactică... Tactică... de Alexandru Vlahuță ...De ce-mi stai pururea în cale, Cu-același aer trist, pierdut? Ce vânt vrăjmaș te-a abătut Și de ai tăi te-a rătăcit? E-atâta-ntunecată jale În tremurul privirii tale, Și pari așa de ostenit!..." Peste viața mea pustie, Zvârlită-n vijelii pe veci, Ce milă te-a cuprins să-ți pleci, Copilă, ochii tăi frumoși? E o cumplită nebunie În taina care mă sfâșie... Nu te-ncerca s-o mai descoși. Pe mine-o nendurată soartă De-a pururea m-a prigonit, Și nimenea nu m-a iubit. E noapte-n juru-mi și pustiu, Și nu știu ce blestem mă poartă Pe-o lume sarbădă și moartă, În care n-am cerut să fiu!... Vezi, tânărul știuse bine Cum s-o aducă din cuvânt... Plecându-și ochii în pământ C-un lung suspin tremurător, El aștepta... O simt cum vine: Un pas e între ea și mine... Cât e-ntre milă și amor. * Copila...-nvinsă...-nduioșată, La piept îi cade suspinând, Căci glasul lui, atât de blând, A fost un cântec fermecat. Deasupra ...

 

Antioh Cantemir - Cămila și vulpea

Antioh Cantemir - Cămila şi vulpea Cămila și vulpea de Antioh Cantemir , traducere de Alecu Donici Cămila mult geloasă văzând un țap odată Cu coarnele cum bate de câini înconjurat, A început în sine a blestema pre soartă Zicând: ce ticăloasă eu parte am luat! Un trup frumos și mare să fie fără coarne, Să nu aib eu o armă ca slava să-mi lățesc, Ca dușmanii mei lesne în praf să se răstoarne! (Geloșii felurite de pricini născocesc Când vor să tot cârtească). Așa se tânguiește Cămila mergând tristă cu capu-n jos plecat, Dar o vicleană vulpe ce-n drum o întâlnește, Împărtășire multă la soartă-i a luat. Cămila de-amăruntul își spune scârba toată. — Cunosc, răspunde vulpea, că mare ai cuvânt, Dar eu am mijloc sigur ca să te fac cornată. Colo-n pădurea ceea un loc e în pământ, De drum nu prea departe; îl vei afla sub zare; Se cheamă vizunie: la ea oricine-a mers Și capul său plecându-și a stat păzind răbdare, Fără de prelungire cu coarne s-a ales, Precum berbecii, boii și țapii dau dovadă. Această ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia Sărăcia de Bogdan Petriceicu Hasdeu Sărăcia cea flămândă Ca pușcașul stă la pândă, Cu cocoșul ridicat: Dintr-un deget o mișcare, Glonțul zboară cu turbare Și vânatul a picat! Munca tare, munca deasă Numai dânsa nu mă lasă Zbuciumându-mă să pier: Tocmai astfel altădată O cămașă ferecată Apăra p-un cavaler! Dar junia mea, o, Doamne, Face loc zbârcitei toamne: Bătrânețele-au sosit! Zile reci și fără soare, Ca un negru șir de cioare Pe cadavrul părăsit! Munca geme și suspină Și se roagă la odină, - Invalid neputincios, Care după lungi campanii, Când apar din nou dușmanii, Fără voie cade jos! În zadar ca mai-nainte Îmi azvârl trudita minte Colo-n sferele de sus: Ea se-nalță o bucată, Și s-afundă desperată, Ca lumina în apus! Totuși, surdă la durere, Lumea strigă, lumea cere, Lumea strânge birul ei! Dându-i spirit pentru pâine, Ea-ți dă oase ca la câine: Schimb de cărnuri și idei! Și de ți-a secat izvorul, Te turtește cu piciorul, Scuipă ca-ntr-o cârpă rea; Căci pe lume n-o atinge Că fitilul, ce se stinge, Ars-a numai pentru ...

 

Cincinat Pavelescu - Pescuitorii de perle

... valuri, Picioarele-i se-nnămolesc Într-o pădure de coraluri Roșite-n sânge omenesc. Și mâna-i pipăie cu spaimă Și se tot lasă mai afund... Ce dacă drumu-i plin de chinuri Când perla albă stă în fund? O vede, o atinge, iat-o! Sub năzuința care-l mână Prin ...

 

Cincinat Pavelescu - Veșnicei iubite

... Veşnicei iubite Veșnicei iubite de Cincinat Pavelescu Dlui Alex. Bellu De câte ori mă-nalț cu gândul Pe scara timpului apus, De câte ori m-afund în noaptea Ființei mele nențelese, Și-n toate epocile moarte Ori când visarea mi s-a dus, Din umbra lor, ca o minune ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFUNDA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru AFUNDA.

AFUND

AFÚND , - Ă , afunzi , - de , adj . , adv . 1. Adj . Adânc . 2. Adv . La o distanță ( relativ ) mare în adâncime ; departe ;

 

AFUNDĂTURĂ

AFUNDĂTÚRĂ , afundături , s . f . ( Rar ) Adâncime ( 2 ) . - Afunda + suf . -

 

AFUNDARE

AFUNDÁRE , afundări , s . f . Acțiunea de a ( se ) afunda ; cufundare . - V.

 

ADÂNCIME

... la suprafața sau de la gura unei adâncituri sau ape până la fundul ei ; ( concr . ) parte adâncă , adâncită ; adânc , afunzime . 2. ( Concr . ) Loc ascuns , depărtat ; afund

 

AFUNDIȘ

... AFUNDÍȘ , afundișuri , s . n . ( Rar ) Adâncime ( 2 ) . - Afund

 

AFUNZIME

... AFUNZÍME , afunzimi , s . f . ( Rar ) Adâncime ( 1 ) . - Afund

 

CRISTELNIȚĂ

CRISTÉLNIȚĂ , cristelnițe , s . f . ( În ritualul bisericesc ortodox ) Vas mare , de obicei de forma unei cupe , umplut până la jumătate cu apă , în care preotul afundă copilul la

 

CUFUNDA

CUFUNDÁ , cufúnd , vb . I . 1. Refl . și tranz . A intra sau a face să intre într - un lichid sau într - o materie moale ; a ( se ) afunda , a ( se ) adânci , a ( se ) scufunda . 2. Refl . A intra în adânc ; a dispărea ( undeva ) . 3. Refl . Fig . A se lăsa absorbit de o activitate , de somn etc . 4. Tranz . Fig . ( Rar ) A compromite , a distruge . [ Var . : ( înv . ) acufundá vb .

 

NOROI

NOROÍ^2 , noroiesc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) afunda în noroi ^1 , a ( se ) împotmoli în noroi ^1 ; a ( se ) murdări cu noroi ^1 . NORÓI^1 , noroaie , s . n . 1. Pământ amestecat cu apă și muiat ; glod , tină ; loc , teren cu un asemenea pământ . 2. Fig . Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat ; caracter , atitudine josnică , nedemnă ; decădere morală ; mediu decăzut ,

 

POLICHET

POLICHÉT , polichete , s . n . ( La pl . ) Clasă de viermi inelați caracterizați prin parapode bine dezvoltate , prevăzute cu un număr mare de pori , și care se târăsc pe fundul apelor marine sau se afundă în mâl și nisip ; ( și la sg . ) vierme inelat care face parte din această clasă . [ Var . : polichétă s .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...