Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CĂPEȚEL, CĂPIȚEA, FRUNTAR, HĂȚ ... Mai multe din DEX...

CĂPEȚEA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CĂPEȚEÁ, căpețele, s.f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițeá s.f.] - Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea.

Sursa : DEX '98

 

CĂPEȚEÁ s. (Transilv.) căpățan. (\~ la frâu.)

Sursa : sinonime

 

căpețeá s. f., art. căpețeáua, g.-d. art. căpețélei; pl. căpețéle

Sursa : ortografic

 

CĂPEȚ//EÁ \~éle f. Parte a frâului constând din curelele de care sunt prinse inelele zăbalei. /Din căpețel

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CĂPEȚEA

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru CĂPEȚEA.

Alecu Donici - Morarul

Alecu Donici - Morarul Morarul de Alecu Donici În iaz, la iezătură, S-au arătat spărtură. Dar nu era deodată Atât de însemnată Și, dacă ar fi pus morarul osteneala, Ferea la început pe viitor sminteala. El însă, stăpânit de multa lenevire (Nărav ce pe la noi domnește cam din fire), Puțină grijă arăta; Iar cursul nu mai înceta. — Morarule, ia sama bine! Nu pierde vremea! — Las' la mine, Îmi știu eu treaba, nu te teme! Însă tot lasă, tot lungește, Pân' când odată se trezește Că apa e mai jos de stavili cu o palmă. Atunci și-au luat morarul meu de samă Și, alergând unde s-au spart, El vede câteva găine la un loc, Bând apă pe lângă lăptoc. — Mânca-v-ar uliul! le zice supărat. Tocmai acum v-ați adunat Să-mi beți voi apa toată! Și-n ele zvâr! cu o lopată. Pe toate le omoară, Pierzând găinile și apa de la moară. Eu am văzut boieri, ce sute cheltuiesc Fără căință sau cruțare (Și-această fabulă chiar lor o hărăzesc), Dar fac economie mare Cu căpețelele cele de lumânare; Sau, după vorba cea bătrână: Sunt la tărâțe scumpi și ieftini la ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂPEȚEA

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru CĂPEȚEA.

CĂPEȚEL

CĂPEȚÉL , căpețele , s . n . 1. Bucățică mică ( din ceva ) . 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea

 

CĂPIȚEA

... CĂPIȚEÁ s . f . v . căpețea

 

FRUNTAR

FRUNTÁR , fruntare , s . n . 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei . 2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea

 

HĂȚ

HĂȚ ^2 interj . V. hâț . HĂȚ ^1 , hățuri , s . n . 1. Parte a hamului alcătuită din curele ( sau frânghii ) lungi , prinse de inelele căpețelei , cu ajutorul cărora se conduc caii înhămați . 2. ( Reg . ) Laț , juvăț , ștreang de care este spânzurat