|
|
||
ENUNȚIATIV - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. * Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] - Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus.Sursa : DEX '98 ENUNȚIATÍV, -Ă adj. care conține o enunțare. o propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziție expozitivă. (< fr. énonciatif, lat. enuntiativus)Sursa : neoficial ENUNȚIATÍV adj. expozitiv. (O propoziție \~.)Sursa : sinonime enunțiatív adj. m. (sil. -ți-a-), pl. enunţiatívi; f. sg. enunțiatívă, pl. enunțiatíveSursa : ortografic ENUNȚIATÍV \~ă (\~i, \~e) Care ține de enunț; propriu enunțului. * Propoziție \~ă propoziție prin care vorbitorul comunică ceva în legătură cu un obiect sau fenomen. [Sil. -ți-a-] /Sursa : NODEX ENUNȚIATÍV, -Ă adj. Care enunță, care conține o enunțare. * Propoziție enunțiativă (și s.f. ) = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pron. -ți-a-. / cf. it. enunziativo].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||