Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ERUPTIV, VULCAN, VULCANOLOGIE, AFTOASĂ, CENUȘĂ, CON, CUTREMUR, ECZEMĂ, EFLORESCENȚĂ, ENANTEM ... Mai multe din DEX...

ERUPȚIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ERÚPȚIE, erupții, s.f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc; p. gener. țâșnire, izbucnire. 2. Apariția unor pete, a unor bășicuțe, plăci, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (concr.) totalitatea acestor pete, plăci, pustule etc. apărute [Var.: erupțiúne s.f.] - Din fr. éruption, lat. eruptio, -onis.

Sursa : DEX '98

 

ERÚPȚIE s. f. 1. ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc. o ~ vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. ~ solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. (< fr. éruption, lat. eruptio)

Sursa : neoficial

 

ERÚPȚIE s. 1. irupere, irupție, izbucnire, năvălire, răbufnire, țâșnire. (\~ petrolului din pământ.) 2. v. vulcanism. 3. v. alergie. 4. (ASTRON.) erupție cromosferică v. erupție solară; erupție solară = erupție cromosferică.

Sursa : sinonime

 

erúpție s. f. (sil. -ți-e), art. erúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. erúpției; pl. erúpții, art. erúpțiile (sil. -ți-i-)

Sursa : ortografic

 

ERÚPȚI//E \~i f. 1) Izbucnire bruscă și violentă din pământ (a lavei vulcanilor, gazelor, țițeiului etc.). \~ vulcanică. * \~ solară creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 2) Apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe, constituind simptomul unei boli. [G.-D. erupției; Sil. -ți-e] /éruption, lat. eruptio, \~onis

Sursa : NODEX

 

ERÚPȚIE s.f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.; erupere, țâșnire, izbucnire. * Erupție vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. Erupție solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. [Gen. -iei, var. erupțiune s.f. / cf. fr. éruption].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ERUPȚIE

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru ERUPȚIE.

Paul Zarifopol - Caragiale, pe scurt

Paul Zarifopol - Caragiale, pe scurt Caragiale, pe scurt de Paul Zarifopol Douăzeci de ani de la moartea lui. Nu toți oamenii sunt egal de vii. Niciodată nu am simțit atât de tare acest fapt, cum l-am simțit la moartea lui Caragiale. Nevoit să petrec în locuința lui a doua noapte după acea în care murise, am vegheat decuseară până la ziuă fără să-mi pot lua ochii de la draperia care ascundea o jumătate a camerei de cealaltă. Draperiile pot fi mult mai rafinat perfide decât pereții sau ușile; se pot mișca ușor. Nu am nici cea mai mică vocație pentru înregistrarea supranaturalului; însă anularea unei ființe cu vitalitate excepțională este, la început, adânc neverosimilă. E o răsturnare violentă a unei experiențe prea bogate, ale cărei elemente poartă accente puternice de sentiment, anume acordate și sistematizate. E un învăț greu. Nu se putea să nu aștept, noaptea întreagă, să iasă Caragiale de după covorul care-mi atârna în față și să vorbească. Îndeosebi, cu tăcerea definitivă a lui Caragiale nu vroiau să mi se deprindă așteptările urechii și așteptările spiritului. Câți îl cunoșteam de aproape, știam bine că omul nu ...

 

Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)

Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol) Alecsandri de Paul Zarifopol Cu generația lui Alecsandri, occidentalizarea societății și a literaturii românești se modifică: tineretul moldovean, cultivat în Apus, începe a critica însăși influența aceasta apuseană. Îl cuprinsese grija de a nu fi decât imitator. E preocupat de a se emancipa de Apus, cum se emancipase de Orient; și bucuros ar fi adoptat formula naționalistă din timpurile noastre: prin noi înșine! Alecu Russo, unul dintre prietenii de aproape ai lui Alecsandri și insuflător de idei al acestuia, formulează precis simptomul nou ce caracteriza tinerimea intelectuală de la 1848. El zice: oamenii de astăzi uită că nu au avut tinerețe. În ziua răsăririi lor, pe la 1835, cel mai tânăr din ei era mai bătrân încă decât cel mai bătrân din bătrâni. Într-un curs de 20 de ani, mai mult a trăit Moldova decât în cele de pe urmă două veacuri. Întâmplările lumii de primprejur mureau la granița țării; vălmășagul veacului îi găsea și-i lăsa liniștiți. Ei au deschis ochii într-un leagăn moale de obiceiuri orientale; noi am răsărit în larma ideilor nouă ochii și gândul părinților se îndreptă la Răsărit, ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ERUPȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 37 pentru ERUPȚIE.

ERUPTIV

... ERUPTÍV , - Ă , eruptivi , - e , adj . 1. Cu privire la o erupție ( 1 ) , care provine dintr - o erupție ; de origine vulcanică . 2. ( Despre o boală ) Însoțit de apariția unei erupții ( 2 ) , care se manifestă printr - o erupție

 

VULCAN

VULCÁN , vulcani , s . m . 1. Ridicătură muntoasă de formă conică , formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice , având în centru o deschizătură largă . 2. ( În sintagma ) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și

 

VULCANOLOGIE

VULCANOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice actuale și vechi , ale modului de evoluție și de previziune a erupțiilor și de utilizare a produselor rezultate din erupțiile

 

AFTOASĂ

AFTOÁSĂ adj . Febră aftoasă ( În sintagma ) = boală contagioasă specifică vitelor cornute , dar transmisibilă și omului , care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții ( afte ) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni

 

CENUȘĂ

... rămâne după arderea completă a unui corp . 2. ( În sintagma ) Cenușă vulcanică = masă de elemente fine aruncată în atmosferă de un vulcan în erupție

 

CON

CON ^2 , conuri , s . n . 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu - se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior . 2. ( Geogr . ; în sintagmele ) Con vulcanic = formă de relief conică cât un munte , constituită în urma erupțiilor vulcanice , din lavă , cenușă etc . Con de dejecție = formă de relief în evantai , rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta ; agestru . 3. Fructul coniferelor , format dintr - un ax cu numeroși solzi lemnoși , care reprezintă florile mascule sau

 

CUTREMUR

CUTRÉMUR , cutremure , s . n . 1. Mișcare puternică și bruscă , verticală , orizontală sau de torsiune a scoarței pământului , provocată de dislocări subterane , de erupții vulcanice etc . ; seism . 2. Fig . Înfiorare , cutremurare , fior ; p . ext . teamă , frică , groază ;

 

ECZEMĂ

ECZÉMĂ , eczeme , s . f . Boală de piele , acută sau cronică , de natură infecțioasă sau alergică , caracterizată prin erupții , abcese , leziuni umede sau uscate ( însoțite de mâncărimi

 

EFLORESCENȚĂ

... în pulbere a unor săruri cristalizate , prin pierderea apei de cristalizare ; ( concr . ) sare cu aspect de pulbere rezultată în acest fel . 3. ( Med . ) Erupție

 

ENANTEM

... ENANTÉM , enanteme , s . n . Erupție

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...