Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNȚEPĂTOR, ÎNȚEPĂTURĂ, ȘFICHIUITOR, EPIGRAMĂ, GHIMPOS, IRONIST, IRONIZA, MORDACITATE, PĂSĂRESC, PERSIFLA ... Mai multe din DEX...

IRONIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place facă ironii, ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. - Din fr. ironique, lat. ironicus.

Sursa : DEX '98

 

IRÓNIC, -Ă adj. care ironizează, care exprimă ironie; înțepător. (< fr. ironique, lat. ironicus)

Sursa : neoficial

 

IRÓNIC adj. persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) înțepător. (Ton \~.)

Sursa : sinonime

 

irónic adj. m., pl. irónici; f. sg. irónică, pl. irónice

Sursa : ortografic

 

IRÓNIC^1 adv. Cu ironie; batjocoritor. /ironique, lat. ironicus

Sursa : NODEX

 

IRÓNI//C^2 \~că (\~ci, \~ce) Care conține sau exprimă o ironie; batjocoritor; zeflemitor. Surâs \~. /ironique, lat. ironicus

Sursa : NODEX

 

IRÓNIC, -Ă adj. Care face ironii, care exprimă o ironie; înțepător. [Cf. fr. ironique].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru IRONIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 66 pentru IRONIC.

Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă

... Pe când în fire-o ființă pe alta prigonește, Ironică-i mișcarea a florilor în vânt Când sug cu rădăcina viața din pământ; Ironic e pământul ­ visternic de viețe Când sânul lui ascunde semințe mii, răzlețe, Cari ieșind odată l-a soarelui lumină, Cu capul se ...

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă

... Pe când în fire-o ființă pe alta prigonește, Ironică-i mișcarea a florilor în vânt Când sug cu rădăcina viața din pământ; Ironic e pământul ­ visternic de viețe Când sânul lui ascunde semințe mii, răzlețe, Cari ieșind odată l-a soarelui lumină, Cu capul se ...

 

Paul Zarifopol - Artă și virtuozitate

... argintul apei în șanțuri; argintul viu al cerului; luna s-au nimerit a fi împreună, în o clipită a veșniciei. Atunci ironic e, dacă vrem, Atotputernicul; el a păstrat această ironie pentru a o descoperi unui poet european din veacul XX de la ...

 

Paul Zarifopol - O biografie, în sfârșit

... chiar de bună calitate, să disprețuiască batjocoritor pe erudiți și metoda lor în întregime; acum, în zilele noastre, acest dispreț a fost pedepsit, ironic, prin invazia biografiilor romanțate. Pare, orișicum, că a pregăti meticulos un memoriu pentru a fixa data nașterii unui om considerabil, zămislirea ... și speciala, aproape unica, înțelegere a superior cultivatului Maiorescu pentru gânditorul Eminescu. De Maiorescu singur, Eminescu nu avea nevoie să se apere cu ironic amabila formulă: Asta-i o teorie care-i greu de înțeles cu care s-a scuturat de antiliterarul și antifilozoficul Panu și de ...

 

Mihai Eminescu - Icoană și privaz

... Tâmpit să-mi plec eu fruntea ca sclavul la picioare Și ea să-mi spuie rece: ,,Monsieur, ce ai mai scris?" La glasu-i chiar ironic, să fiu în paradis, Să fiu prea, prea ferice, de-a vrea să cate numa Pe acest mizerabil, ce o privește-acuma. Da ... Au nu sunt fericit Că-n calea mea o umbră frumoasă s-au ivit? Nu mi-e destul-avere un zâmbet trecător, O vorbă aruncată ironic ­ de amor? Comoară nu-i destulă privirea, un cuvânt, Ce viața-mi însoți-va de-acum pân-în mormânt? Sunt vrednic eu a ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Șincai

... de-a valma note pentru Hronic, Așa-l văd eu pe tînărul canonic, Istoricul semeț și dîrz de mîne. Cînd cei puternici l-agrăiau ironic, El nu știu mînia să-și înfrîne. Mișei, l-au prigonit, l-au scos din pîne, Dar n-au înfrînt curajul lui demonic. Ca Dante ...

 

Ștefan Octavian Iosif - N-am împotriva ta nimica...

... ca să fim nefericiți !... Pîn' ce tot zbuciumul acestor nebune inimi va-nceta, Iubito, soarta blestemată vrea ca să fim nefericiți ! Ci văd eu zîmbetul ironic pîndind prilej ca să zbucnească. Văd ochii tăi mărind cu ciudă fulgerătoarele lumine. Și văd pornirea de orgoliu ce face sînul tău să crească â ...

 

Alexandru Macedonski - Accente intime

... și i-ai privit căzând, Și-n loc ca să-ntinzi mâna victimelor simțirii, Ai râs. — Fatale timpuri! Când plânsul nu excită Decât râsul ironic

 

Cincinat Pavelescu - Îmbătrânesc

... mi pare, Căci zi cu zi în ea zăresc Un rid mai mult, Un por mai mare, Un păr mai sur, Și-un zâmbet trist, Ironic, Care N-acceptă nici o resemnare... Și-mi pare rău că mai exist. Îmbătrânesc!... Și tinerețea N-am cunoscut-o niciodată. Când cei de vârsta ...

 

Cincinat Pavelescu - La o epigramă improvizată

... La o epigramă improvizată La o epigramă improvizată de Cincinat Pavelescu de dl Trandafirescu la o agapă politică și în care actualul senator se întreba ironic ce căuta aici Hertz și Cincinat, am răspuns Unde e Hertz și Cincinat, E și ministrul Nenițescu... Dar cei de duh s-au întrebat Ce ...

 

Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului

... întindeau secerătoarele aripile lor, ca și cum ar fi vrut să-și ieie zborul; căscate suspinau toate supapele, cînd trecea vîntul ; dar biruitorul trecea liniștit, ironic

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IRONIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru IRONIC.

ÎNȚEPĂTOR

... ÎNȚEPĂTÓR , - OÁRE , înțepători , - oare , adj . 1. Care înțeapă ( 1 ) ; care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură . 2. Fig . Sarcastic , ironic

 

ÎNȚEPĂTURĂ

ÎNȚEPĂTÚRĂ , înțepături , s . f . 1. Înțepare ; efectul produs de o înțepare ; locul unde s - a produs aceasta ; furnicătură , împunsătură . 2. Fig . Aluzie răutăcioasă , vorbă ironică ; împunsătură . - Înțepa + suf . -

 

ȘFICHIUITOR

... ȘFICHIUITÓR , - OÁRE , șfichiuitori , - oare , adj . Care lovește cu șfichiul ; fig . înțepător , mușcător , ironic

 

EPIGRAMĂ

EPIGRÁMĂ , epigrame , s . f . Specie a poeziei lirice , de proporții reduse , care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc , ale unei situații etc . și se termină printr - o poantă

 

GHIMPOS

... GHIMPÓS , - OÁSĂ , ghimpoși , - oase , adj . 1. Cu ghimpi ; țepos , spinos . 2. Fig . ( Rar ) Sarcastic , caustic , ironic

 

IRONIST

... IRONÍST , - Ă , ironiști , - ste , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană , scriitor ) care cultivă ironia , stilul ironic

 

IRONIZA

IRONIZÁ , ironizez , vb . I . Tranz . A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva ; a spune ironii pe seama cuiva ; a zeflemisi , a

 

MORDACITATE

... MORDACITÁTE s . f . ( Livr . ) Caracter mușcător , ironic

 

PĂSĂRESC

... PĂSĂRÉSC , - EÁSCĂ , păsărești , adj . ( Rar ) 1. Care aparține păsărilor , privitor la păsări , de păsări , pentru păsări . 2. ( Substantivat , adesea ironic

 

PERSIFLA

... PERSIFLÁ , persiflez , vb . I . Tranz . A lua în râs pe cineva sau ceva , vorbind pe un ton ironic

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...