Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: MĂRIT

  Vezi și:MĂRITAT, REMĂRITA, MĂRITARE, MĂRITIȘ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului MĂRITA: MĂRITĂ, MĂRITĂ.

 

MĂRITA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ** Tranz. A da o fată în căsătorie. * Compus: (Bot.) mărită--mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. - Lat. maritare.

Sursa : DEX '98

 

MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a \~ de tânără.)

Sursa : sinonime

 

măritá vb., ind. prez. 1 sg. mărít, 3 sg. și pl. mărítă

Sursa : ortografic

 

A SE MĂRITÁ mărít intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare

Sursa : NODEX

 

A MĂRITÁ mărít tranz. 1) (fete, femei) A face se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puțin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preț de nimic. /<lat. maritare

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru MĂRITA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru MĂRITA.

Alecu Donici - Presura

Alecu Donici - Presura Presura de Alecu Donici În adâncă liniștire, La revărsatul de zor, Presura, cu glas din fire De abia răsunător, Cânta plină de simțire Către bunul ziditor! Iară când măritul soare Ca un mire mult dorit, Bucurând toată suflarea S-a ivit la răsărit Și când lumea salutare Îi depunea prin cântare, Atunci presura tăcea. Însă o privighetoare Ce mai de mult o știa, I-a și făcut întrebare: De ce tace?  â€” Nu cutez, Zise presura-n durere, Cu glasu-mi fără putere Soarele să salutez. Dar cu nespusă plăcere Eu vă binecuvântez! Așa și eu mă căinez Că n-am talentul poeziei: Să cânt unirea

 

Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834

Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834 Sentinela taberei de la Copou la 1834 de Constantin Stamati Luna răspândește rază galeșă și luminoasă În senina atmosferă pe cerul prevăzitor, Iar spre Moldova se uită cu cătătură duioasă Și dorește să găseacă pe mâhnitul muritor, Ca să-i trimită o rază mângâietoare și lină, Ce răzbate pân-la suflet și durerile alină.   Una dintr-acele raze strălucind înseninează Peste fața soldățească custodiului oștean; Dar întâmpină cu milă o lacrimă ce picase Pe răsucita musteață frumosului flăcăuan. Iar pe curelele negre și arma strălucitoare Se par ale lunii raze fulgere îngrozitoare. Mai încolo scânteiază ca niște piscuri de gheață Grămezile de sinețe oștenilor adormiți. Mai încolo șir de corturi ca troienele s-înalță, Care adăpostesc bravii de cu ziuă osteniți, A cărora fioroase și dogorite obraze Îngălbenindu-le luna și când dorm înfiorează. Așa era într-o sară ceata acea ostășească, Ce se părea că și lunii privind-o i-au plăcut, Că putu iarăși să vadă o tabără românească, Ca din pământ răsărită după timpuri ce-au trecut... Iar soldatul de la strajă de armă se sprijinește Și cu vers plin de-ntristare lăcrimând își hăulește: ...

 

George Coșbuc - Ștefăniță-Vodă

George Coşbuc - Ştefăniţă-Vodă Ștefăniță-Vodă de George Coșbuc Cu grabnicele sărituri A sprintenei lăcuste Apare-un cal, la cotituri. Nechezul înspumatei guri Speria tăcerea din păduri Și pacea văii-nguste. În gura văii, lângă pod Boierii stau cu frică; Ei par o gloată de norod, Pe cai pitici și plini de glod În scări temutul voievod Cu hohot se ridică. Strângea de frâu și tremura: Iar calul, ud de cale, Pământu-n loc îl frământa Și spuma alb-o mărita Cu sânge roș ce picura Din strânsele zăbale. Când vrei să-i afli, nu-i aduni! Boieri, nu vi-e rușine? Vă văd așa de-atâtea luni, N-aveți acasă cai mai buni? Ori cum? Boieri, sunteți nebuni? Vă bateți joc de mine? E grea ocara ce ne-o faci Spătarul îi răspunde. Dar țara-i suptă de haraci, De greci nebuni și de cazaci; Săracă țara, noi săraci, Și cai voinici, de unde? N-ai bani de-un cal? Ia calul meu! Boierii-n tremurare Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu, Spătarul suflă des și greu, Se pipăie la cap mereu Să vadă de-l mai are. Măria ta, vorbim și noi. Ei, las-o ...

 

Gheorghe Asachi - Credința

... avea să moară; Ce, de vrei a mele patimi mai mult încă-a prelungi, Lasă-mă, te rog, trei zile, să mărit p-orfana soră! Spre credință dau p-amicul, pănă-atuncea pre el închide; La termin de nu veni-voi, pre el vei putea ucide! Atunci ...

 

George Coșbuc - Blăstăm de mamă

George Coşbuc - Blăstăm de mamă Blăstăm de mamă de George Coșbuc Legenda poporală din jurul Năsăudului Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I Frunză verde tulburea, Avea Lena nici ca ea Trei feciori frumoși avea; Trei feciori și-o fată mare Lena cea veselă are. Trei feciori ca niște zmei, De-a dragul să cauți la ei, Iar copila râzătoare, Subțirea și-ncântătoare Ruptă dintr-un raz de soare: Mult cu mă-sa sămăna, Deci Lenuță-o boteza Pe numele maică-sa. Câți feciori au fost prin țară Toți venit-au să o ceară, Mândri și viteji feciori, Venit-au ca pețitori. Dar Lenuța, ți-e mirare, Răspundea la fiecare, Că-i prea tânără și-așa Încă nu s-a mărita. Mai la urmă s-arătară Pețitori din altă țară: Doi feciori, ca două flori. Lenuța cât ce-i vedea Mamei sale-așa zicea: Vezi, iubită maica mea! Din voinicii acești doi, Cari au venit azi la noi, Mie-mi place unul tare Și la mers și la cătare, Că-i înalt și subțirel Și m-aș duce după el! Dar Lena pe gânduri sta; Gândurile- ...

 

Ion Luca Caragiale - Românii verzi

Ion Luca Caragiale - Românii verzi Românii verzi de Ion Luca Caragiale 1901 Spiritul de asociație, trebuie să constatăm cu bucurie, a luat un mare avânt la noi. Numărul deosebitelor societăți române, pe față sau secrete, este astăzi aproape incalculabil. Românul cît trăiește trebuie să fie membru în mai multe societăți; ba ceva mai mult, sunt români cari, chiar înainte de naștere, sunt membri în " Cornelia , societatea mamelor române pentru ajutorul mutual în caz de naștere"; iar alții, chiar după ce mor, continuă a fi membri activi în societatea de îngropăciune mutuală: în schimbul unei neînsemnate cotizațiuni, orice membru, la caz, doamne ferește, de moarte, are dreptul a fi îngropat cu muzica. Ca orice român, am căutat și eu să fac parte din cât mai multe societăți. Până mai zilele trecute, eram membru la opt; astăzi, grație stăruințelor celebrului meu amic, eminentul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, am onoare a fi membru la nouă. A noua, cea din urmă, îmi pare mie că este societatea cea mai binevenită; ea răspunde la o mare și arzătoare necesitate națională. Cititorul se va convinge îndată cât de urgentă nevoie aveam de înființarea noii noastre ...

 

Garabet Ibrăileanu - Eternul feminin

Garabet Ibrăileanu - Eternul feminin Eternul feminin de Garabet Ibrăileanu 1. F[...]ndoială că femeia are o finețe intelectuală prin care ea întrece pe bărbat. Un bărbat niciodată n-are să ghiceasă cu atâta siguranță și repreziciune, într-un moment dat, ceea ce se petrece în sufletul altui om, mai ales în sufletul femeii. E greu s-ascunzi ceea ce simți și ce gândești în fața unei femei, mai ales atunci când ea e interesată în cauză. Un bărbat, din acest punct de vedere, e dezarmat. Parcă ar fi de sticlă. Pe când femeia, pentru el rămâne veșnic o enigmă -- de aici reputația femeii de mister indescifrabil. Această însușire a femeii se explică, desigur, prin rolul ei de mamă, care o silește să ghicească ce simte copilul și prin rolul ei, de-a lungul istoriei, de supusă a bărbatului, rol care o făcea să-și ascundă gândurile sale și, totodată, să ghicească gândirile stăpânului... 2. O femeie de lux, în sensul de femelă umană plină de seducție, nu poate să spună adevărul, ci numai ceea ce-i convine. Numai astfel își poate păstra caracterul de sfinx și deveni, cum se zice, irezistibilă, incomparabilă, unică ...

 

George Coșbuc - Draga mamei

George Coşbuc - Draga mamei Draga mamei de George Coșbuc Baladă Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Colo-n jos, în jos, Este-un plop frumos, Plop cu frunza plină, Neted la trupină, Cu crengi rătezate, Spre pământ plecate; Iară lângă plop Este-o casă nouă Cu ferești vro două, Casă șindilită Mândru văruită, Cu fața spre soare, Cu ograda mare, Cu porți ridicate, Cu uși largi și late, Și cu prag de fag. Iar apoi pe prag, Pe cel prag afară, În amurg de seară Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înșira Pentru fată-sa. C-așa-i dacă are Fira fată mare: Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel, Și-apoi pentru el Ea rabdă ocară Și-n casă și-afară De s-a dus prin țară Poveste și veste, Și-apoi nu-i poveste, Firei plăcea tare Feciorul pe care Fată-sa-l iubea, Însă el n-avea Averi grămădite, N-avea căsi și vite; Fira deci fierbea Și mi se ciudea, Căci dânsa voia Fata-i să iubească Pe-un fecior cu stare Și cu vâlfa mare... Tot așa și iară Și-acum stând ...

 

Mihai Eminescu - Satira III

Mihai Eminescu - Satira III Satira III de Mihai Eminescu Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă, La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte, Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte... Ea, șezând cu el alături, mâna fină i-o întinde, Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde - "Las' să leg a mea viață de a ta... În brațu-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o... Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele." Și ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea III

Mihai Eminescu - Scrisoarea III Scrisoarea III de Mihai Eminescu Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blîndei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scînteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mîndra fermecare sun-o muzica de șoapte, Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte… Ea, șezînd cu el alături, mîna fină i-o întinde, Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde: — Las’ să leg a mea viață de a ta… În brațu-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o… Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele Eu să fiu a ta stăpînă, tu stăpîn vieții mele. ...

 

Alecu Donici - Tunsul

Alecu Donici - Tunsul Tunsul de A. Veltman Traducere de Alecu Donici Întâmplare adevărată din Valahia de A.Veltman Fost-ați Dvoastră la București? Nu! Îmi pare foarte rău. Nici n-aveți gând să mergeți? Încă și mai mult îmi pare rău. Ce oraș, ce case, ce mai femei sunt în București! Acolo veți găsi ochi de Italia, profile de Grecia și sălbatică frumusețe de egipteană. De veți intra în târg despre Colentina sau Herestrău, pe ulița Podu-Mogușoaei, seara pe la opt sau nouă ceasuri, o să vă umple de mirare șirul caleștelor de Viena, hamurile strălucinde, caii de Magdeburg, arnăuții în îmbrăcăminte ce bat la ochi, boierii în bogate costumuri asiatice și cucoanele împopoțonate după jurnalul de Paris. Fugânda vedere vi s-a împrăștia în o așa pestrețire, și veți socoti că Bucureștii serbează vreo mare întâmplare. Dar nu e nimică, aceasta e zilnica îndeletnicire a românilor, carii în toată seara viețuiesc la una din asemene primblări. Ce măreață uliță e Podu-Mogușoaei. Câte case de piatră cu două rânduri, acoperite cu fier sau cu draniță. Această uliță, prospectul Nevei de București, taie prin tot târgul; și ce nu veți ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Biblie pentru MĂRITA

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru MĂRITA.

Numeri Capitol 30

Numeri Capitol 30 Numeri 29 Numeri Capitol 30 1 Moise a vorbit căpeteniilor semințiilor copiilor lui Israel, și a zis: ,,Iată ce poruncește Domnul. 2 Cînd un om va face o juruință Domnului, sau un jurămînt prin care se va lega printr`o făgăduială, să nu-și calce cuvîntul, ci să facă potrivit cu tot ce i -a ieșit din gură. 3 Cînd o femeie va face o juruință Domnului și se va lega printr`o făgăduială, în tinereța ei și în casa tatălui ei, 4 și tatăl ei va afla de juruința pe care a făcut -o ea și de făgăduiala cu care s`a legat, -dacă nu -i zice nimic în ziua cînd află de juruința ei, toate juruințele ei vor fi primite, și orice făgăduială cu care s`a legat ea, va fi primită; 5 dar dacă tatăl ei nu -i dă voie în ziua cînd ia cunoștință de juruința ei, toate juruințele ei și toate făgăduielile cu cari se va fi legat ea, nu vor avea nici o tărie; și Domnul o va ierta, pentrucă nu i -a dat voie tatăl ...

 

Isaia Capitol 62

Isaia Capitol 62 Isaia 61 Isaia Capitol 62 1 ,,De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, pînă nu se va arăta mîntuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie, care s`aprinde. 2 Atunci neamurile vor vedea mîntuirea ta, și toți împărații slava ta; și-ți vor pune un nume nou, pe care -l va hotărî gura Domnului. 3 Vei fi o cunună strălucitoare în mîna Domnului, o legătură împărătească în mîna Dumnezeului tău. 4 Nu te vor mai numi Părăsită, și nu-ți vor mai numi pămîntul un pustiu, ci te vor numi: ,Plăcerea Mea este în ea,` și țara ta o vor numi Beula: ,Măritată`; căci Domnul Își pune plăcerea în tine, și țara ta se va mărita iarăș. 5 Cum se unește un tînăr cu o fecioară, așa se vor uni fiii tăi cu tine; și cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se va bucura Dumnezeul tău de tine.`` 6 ,,Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri, cari nu vor tăcea nici odată, nici zi nici noapte! Voi cari aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți de loc! 7 Și nu -I dați răgaz, pînă ...

 

Matei Capitol 22

Matei Capitol 22 Matei 21 Matei Capitol 22 1 Isus a luat cuvîntul, și le -a vorbit iarăș în pilde. Și a zis: 2 ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. 3 A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n`au vrut să vină. 4 A trimes iarăș alți robi, și le -a zis: ,Spuneți celor poftiți: ,,Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sînt gata, veniți la nuntă.` 5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. 6 Ceilalți au pus mîna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorît. 7 Cînd a auzit împăratul s`a mîniat; a trimes oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le -a ars cetatea. 8 Atunci a zis robilor săi: ,Nunta este gata; dar cei poftiți n`au fost vrednici de ea. 9 Duceți-vă dar ...

 

Marcu Capitol 12

Marcu Capitol 12 Marcu 11 Marcu Capitol 12 1 Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. ,,Un om a sădit o vie. A împrejmuit -o cu un gard, a săpat un teasc în ea, și a zidit un turn; apoi a arendat -o unor vieri și a plecat din țară. 2 La vremea roadelor, a trimes la vieri un rob, ca să ia dela ei din roadele viei. 3 Vierii au pus mîna pe el, l-au bătut, și l-au trimes înapoi cu mînile goale. 4 A trimes iarăș la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap, și l-au batjocorit. 5 A mai trimes un altul, pe care l-au omorît; apoi a trimes mulți alții, dintre cari, pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorît. 6 Mai avea un singur fiu prea iubit; la urmă, l -a trimes și pe el la ei. ,Vor primi cu cinste pe fiul meu!` zicea el. 7 Dar vierii aceia au zis între ei: ,Iată moștenitorul; veniți ...

 

Luca Capitol 20

Luca Capitol 20 Luca 19 Luca Capitol 20 1 Într`una din acele zile, cînd învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrînii, 2 și I-au zis: ,,Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ți -a dat puterea aceasta?`` 3 Drept răspuns, El le -a zis: ,,Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi: 4 Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?`` 5 Dar ei cugetau astfel între ei: ,,Dacă răspundem: ,Din cer`, va zice: ,Atunci dece nu l-ați crezut?` 6 Și dacă răspundem: ,Dela oameni`, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredințat că Ioan era un prooroc.`` 7 Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. 8 Și Isus le -a zis: ,,Nici Eu n`am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.`` 9 Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: ,,Un om a sădit o vie, a arendat -o unor vieri și a plecat într`o altă țară, pentru ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂRITA

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru MĂRITA.

MĂRITAT

... MĂRITÁT^2 , - Ă , măritați , - te , adj . ( Despre femei ) Căsătorită . V. mărita . MĂRITÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) mărita ; măritiș , măritare , mărit

 

REMĂRITA

REMĂRÍTÁ , remărit , vb . I . Refl . A se mărita din nou ; a se recăsători . - Re ^1 - +

 

MĂRITARE

MĂRITÁRE s . f . ( Rar ) Măritat ^1 . - V.

 

MĂRITIȘ

MĂRITÍȘ , măritișuri , s . n . Măritat ^1 . - Mărita + suf . -