Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului OCURENȚĂ: OCURENTA, OCURENTĂ.

 

OCURENȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

OCURÉNȚĂ, ocurențe, s.f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. - Din fr. occurrence.

Sursa : DEX '98

 

OCURÉNȚĂ s. (LINGV.) frecvență. (\~ unui cuvânt într-un text.)

Sursa : sinonime

 

ocurénță s. f., g.-d. art. ocurénței; pl. ocurénțe

Sursa : ortografic

 

OCURÉNȚ//Ă \~e f. lingv. Prezență a unei unități de limbă într-un text (sub diferite forme). /occurrence

Sursa : NODEX

 

OCURÉNȚĂ s.f. Întâlnire, apariție, circumstanță întâmplătoare. ** (Lingv.) Cuvânt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ** Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens - care întâmpină].

Sursa : neologisme

 

OCURÉNȚĂ s. f. 1. apariție, circumstanță întâmplătoare. 2. (lingv.) prezența unui cuvânt într-un text. 3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. (< fr., /2/ engl. occurrence)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.